Tamara Schiopu, colecție persoanlă
Tamara Schiopu, colecție persoanlă

Tamara Șchiopu locuiește de mai mulți ani în Marea Britanie, dar dorul de casă o fdetermină să revină cu regularitate în Republica Moldova, unde este implicată în mai multe campanii. Una dintre acestea se referă la alimentația calitativă a copiilor în școli, după ce s-au descoprit mai multe iregularități în rândul autorităților publice. Specialista în nutriție și promotoarea produselor eco, a analizat cadrul legal cu privire la organizarea alimentației în școlile și grădinițele din Moldova.

Natalia Ghilașcu: Stimată Tamara Șchiopu, ați lansat recent în Moldova un curs de predare a principiilor nutriției în rândul lucrătorilor din centrele sociale. Cum a apărut această idee și cum au fost percepute noile informații de către reprezentanții instituțiilor cu care colaborați?

Tamara Șchiopu: Idea a apărut după vizita mea la un centru social independent din Moldova. Deși toți angajații centrului depun maximum efort să susțină copiii de acolo, inclusiv și bucătarul, am observat că meniul poate fi perfecționat, prin eliminarea unor ingrediente nocive, precum este zahărul și grăsimile hidrogenizate, și prin diversificarea meniului, în limitele bugetului disponibil.

Atunci am aplicat la un grant către Biroul pentru Relațiile cu Diaspora www.brd.gov.md , în parteneriat cu Organizația Internațională pentru Migrație www.iom.md Propunerea mea de a aduce principiile nutriției sănătoase la centrele sociale independente i-a atras pe finanțatori, si în rezultat, beneficiez de un grant, care îmi permite să lucrez cu 6 centre sociale independente.

Natalia Ghilașcu: În 2016 s-a format un  grup de inițiativă care a semnat o petiție înaintată câtorva ministere din Moldova, unde s-a cerut modificarea normelor de alimentație publică pentru copii. Cu ce s-a soldat această inițiativă și dacă sunteți mulțumită de reacția ministerelor de resort?

Tamara Șchiopu, colecție personală
Tamara Șchiopu, colecție personală

Tamara Șchiopu:  Este evident că rețelele de socializare pot avea un impact direct asupra politicilor publice din țară. Această inițiativă este un bun exemplu. În rezultatul indignării părinților pe rețele, s-a creat un grup de lucru alcătuit din specialiști naționali și internaționali, care lucrează asupra revizuirii normelor naționale pentru alimentația copiilor în instituțiile publice.

Un rezultat concret este eliminarea crenvuștilor, cârnăciorilor și salamurilor din meniuri, prin decizie de guvern. Din păcate, acest proces este unul prea lent. Anul acesta abia se implementează meniul-pilot în câteva grădinițe din oraș. Un alt regret este și faptul că normele noi, deși mai potrivite, totuși se axează pe cantități sporite de produse/calorii, fapt care conduce la procurarea celor mai ieftine produse, respectiv – de calitate dubioasă.

În toată lumea, unui copil i se recomandă 1600-1700 calorii pe zi, și asta include și mesele de acasă. În Moldova, normele zilnice ajung și până la 3,000 calorii. Asta pune o presiune mare asupra instituțiilor publice cu bugete reduse, care sunt obligate să asigure nomele legale, și unica cale este de a cumpăra produse multe și ieftine.

Natalia Ghilașcu: După mai multe scandaluri de livrare a produselor alterate la grădinițe, autoritățile locale și centrale au promis că toți copiii vor fi hrăniți cu multe fructe și legume proaspete, cu supe de legume. Credeți că ar trebui să existe un mecanism mai eficient decât cel existent pentru a monitoriza alimentația corectă a copiilor?

Tamara Șchiopu: În situația Moldovei, unde nu există susteme electronice de monitorizare a calității produselor livrate, cel mai efectiv mechanism de monitorizare este prin angajarea și susținerea persoanelor exigente la grădinițe și școli, mai ales cei care sunt responsabili de primirea produselor. Doar ei sunt în poziție să verifice zilnic calitatea produselor livrate și utilizate.

Pare trivial, însă asta e. Niciun sistem public nu este în stare să verifice calitatea produselor livrate zilnic, decât tanti de la bucătăria unei școli, care semnează atunci când primește produsele. Până la urmă, vinovați se fac nu autorii normelor alimentare, nici cei care plătesc pentru produse, nici chiar cei care le livrează, ci anume persoanele de la fața locului care le acceptă și le utilizează. Din fericire, aceste persoane sunt, în marea lor majoritate, cinstite, și își fac lucrul foarte bine. Dar se întîmplă și cazuri de corupere, și acestea trebuiesc pedepsite dur.

Natalia Ghilașcu: În normativele moldovenești cu privire la alimentarea corectă a copiilor ați observat mai multe abateri sau conformități cu normele internaționale care recomandă rații alimentare foarte specifice?

Scriam mai sus, cea mai mare abatere se referă la cantitatea de calorii recomandată pentru copiii din Moldova. Ea este exagerată și se pare că provine de pe timpurile foametei, pentru copiii care suferă de malnutriție. În normele internaționale, aceste recomandări sunt mult mai modeste și mai reale.

Tamara Șchiopu, colecție personală
Tamara Șchiopu, colecție personală

O altă scăpare, consider eu, se referă la apa simplă. Ea nu figurează în norme, decât în formă de sucuri, ceai, compot și supe. Or, acestea pot fi reduse sau eliminate (ceaiul negru nu are treabă cu copiii, precum nici sucul sau compotul zaharat), și înlocuite cu apă simplă.

În rest, normele naționale se bazează pe aceleași principii: de a se asigura toate grupurile de nutrienți, de a se folosi produse proaspete și de calitate, de a se folosi fructe și legume proaspete.

Altă poveste este cum se implementează aceste norme la fața locului. Și aici este mult de lucru în ce privește meniurile de sezon, diversitatea ingredientelor și metodele de pregătire ale lor.

Natalia Ghilașcu: În multe școli europene s-a renunțat la alimentația copiilor, unde părinții se îngrijesc singuri de calitatea produselor alimentare. La noi, această responsabilitate este pe umerii statului. Cât de optimă este această alegere pentru școlile moldovenești?

Tamara Șchiopu: Este o întrebare sensibilă. În Moldova, mulți copii provin din familii vulnerabile, care contează pe aceste mese la grădiniță sau la școală, unde alimentația poate fi mai completă decât acasă. În marea majoritate însă, copiii primesc 2-3 mese acasă, unde părinții se îngrijesc de calitatea alimentelor.

Mulți părinți ar prefera să achite doar pentru prânz la grădinițe, și 2 gustări de fructe, restul fiind oferite acasă. Dar sistemul curent nu permite aceste diferențe. Sau mânâncă toate cinci (!!) mese la grădiniță, sau nu vine deloc. De aici se crează un surplus de alimente necesare, ieftine și de duzină.

În Occident, alimentația publică pentru copii nu este complet exclusă, însă părinții pot alege între o masă oferită la școală și cutia cu prânz trimisă de acasă. Respectiv, majoritatea părinților preferă cutia de acasă, pentru că astfel ei dețin controlul asupra aceea ce mănâncă copilul său. Se știe că foarte mulți copii suferă de alergii, intoleranțe, și alimentația publică nu este potrivită pentru ei.

Trebuie să vedeți ce include o cutie cu prânz de casă, ca să vă dați seama cât de exagerată este alimentația publică pentru copii în Moldova: un măr sau un strug de poamă, un sandwich mic cu cașcaval, 2-3 biscuiți integrali, o cutiuță de suc natural. Și cam atât. Un copil de grădiniță nu poate mânca foarte mult. Porțiile exagerate conduc la deșeuri și chiar malnutriție, dacă ingredientele sunt de proastă calitate nutritivă.

Natalia Ghilașcu: Centrul Phoenix pentru copii cu dizabilități de la Râșcani este un model nou de a educa lucrătorii alimentari în privința alimentării copiilor. Cum ați reușit să aduceți o astfel de abordare britanică în spațiul Moldovei?

Tamara Șchiopu: Centrul de zi Phoenix este o oază de lumină pentru copiii cu dizabilități din nordul Moldovei, care nu ar avea altă șansă de a ieși din casă și din plictis. Alimentația nu este scopul primordial la Phoenix, deși toate eforturile se depun acolo de a asigura mese sățioase pentru copii.

Tamara Șchiopu, nutriționistă
Tamara Șchiopu, nutriționistă

Datorită faptului că Phoenix este un centru independent, deci achizițiile de produse sunt mai flexibile, eu am posibilitatea să creez un precedent acolo, să arăt că putem folosi mai multe produse decât doar varză, ceapă și cartofi în iarnă, roșii și castraveți în vară.

Toți angajații centrului, chiar și cei care nu au nimic cu alimentația, sunt dornici să participle la lecții, iar împreună cu ei vin și colegi de la alte cinci centre.

Abordarea mea este de a susține, în primul rând, ceea ce se face la moment. De a evidenția ideile bune și sănătoase, de a încuraja bucătarii și autorii meniurilor să se mândrască cu lucrul lor. După care analizăm meniurile din punct de vedere nutritiv, vedem ce ingrediente nu au mare valoare, cum pot fi ele înlocuite, și ce rețete putem crea din ingredientele disponibile. Este un lucru în echipă, cu participarea fiecăruia, și asta motivează participanții să iasă din zona de confort și să încerce ceva nou.

Natalia Ghilașcu: Cum ar putea diasporă moldovenească sprijini mai multe inițiative similare pentru a dezvolta o mai bună înțelegere a societății despre educație?!! V-ați gândit să creați un grup de resurse al nutriționiștilor interesați de proiectele sociale în Moldova?

Tamara Șchiopu: Diaspora se implică mult, iar exemplu este programul Diaspora Engagement Hub, prin care moldovenii de peste hotare pot veni acasă să-și aplice cunoștințele și iscusința, fiind plătiți pentru asta. Important este ca și cei de acasă, mai ales autoritățile, să aprecieze aceste eforturi, aceste proiecte și idei, și să le creeze condiții pentru dezvoltare continuă.

În Moldova, profesia de nutriționist nu este una recunoscută oficial, se confundă deseori cu profesia de medic-dietolog sau medic-gastroenterolog. Dacă vor apare mai mulți nutriționiști calificați, ar fi important să se creeze o asociație care ar promova normele nutriției echilibrate atât în instituțiile publice cât și în rândurile publicului larg.

Tamara Șchiopu, nutriționistă
Tamara Șchiopu, nutriționistă

Natalia Ghilașcu: Sunteți plecată din Moldova de mai bine de 15 ani, unde ați urmat studiile în managementul financiar în SUA, apoi ați continuat să activați în Marea Britanie. Credeți că în rîndul diasporei ar putea fi trezit un mai mare interes față de Republica Moldova sau grijile de peste hotarele țării rămân primordiale?

Tamara Șchiopu: Fiecare cu dorul său… ”Înteresul față de Republica Moldova” este legat la fiecare dintre noi de persoane concrete, de familie, rude, prieteni, de locul natal sau de casa părintească. De acolo pornește dorul, dar și ideile mărețe de a face ceva deosebit pentru țară.

Dacă o persoană a plecat cu întreaga familie din țară, bineînțeles că interesul va fi minim. Majoritatea dintre noi avem acolo părinți și rude, și toți ne dorim să vedem schimbări spre bine în Moldova, schimbări la care am putea contribui fiecare dintre noi. Bineînțeles că trebuie să ne îngrijim și de cele de pe loc, din țările care ne-au adoptat. De aici reiese și măsura diferită în care moldovenii se implică. Cum scriam mai devreme, atunci când aceste eforturi sunt susținute pe loc de către băștinași, de către primari, de către publicul larg, ele au mult mai multe șanse să prindă rădăcini și să conducă la schimbări reale.

Natalia Ghilașcu

Acest interviu a fost realizat cu susținerea Biroului pentru Relații cu Diaspora, în cadrul Programului Diaspora Engagement Hub, al proiectului ”Consolidarea cadrului instituțional al Republicii Moldova în domeniul migrației și dezvoltării”, implemetat în parteneriat cu OIM Moldova și finanțat de Agenția Elvețiană pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC). Opiniile exprimate de autor nu sunt neapărat împărtășite de către fondator.

Comments

comments

Publicitatea ta