Șezătoarea “SORCOVA VESELA” a devenit un obicei în Sacramento, iar șezătorile par basme rupte din poveștile bătrânilor. Cei care au prins aceste obiceiuri vechi, păstrează cu nostalgie doar amintirile, afirmă Mariana Mikesell, un lider al comunității de moldoveni din acest oraș, care știe să unească oamenii în jurul torsului lânii, la țesutul covoarelor, croșetatului și altor îndeletniciri.
Împreună cu o mână de oameni, face o muncă titanică în fiecare Ajun de Crăciun, prilej de a sărbători prin cântece, glume și jocuri amuzante. Și în acest an, pe 22 decembrie, au reușit să învie spiritul sărbătorilor de altădată, toată lumea bună se adună la șezătoare, care se află la ce-a dea a patra ediție, ca să învețe colinde, să adune glume și ghicitori, să savureze bucate tradiționale și să stea la un pahar de vorbă.
Mariana Mikesell: “Am fost născută într-un sat pitoresc din nordul Moldovei, într-o familie numeroasă: mama are șapte surori și un frate, tata are cinci frați și o soră. Mi-am petrecut copilăria alături de bunici, mătuși, unchi și verișori. Îmi amintesc cu drag și nostalgie de timpurile când se adunau vecinii, prietenii, rudele la bunica acasă, torceau lână, țeseau covoare, împleteau ciorapi pana în zori de zi, până când cânta cocoșul!
Mama este o iubitoare de folclor și de tradiții. Covoarele de lână țesute manual au avut un rol deosebit în casa noastră. Am învățat a țese la stative, a face mosorele din lână, a da cu suveica. În fiecare iarnă țeseam câte un covor mare “ Război”, “Corzincă”, “ Ungheraș”…
Unele le foloseam în casă, iar cele mai frumoase și deosebite le păstram pentru zestre. Când m-am căsătorit peste ocean, am venit cu câteva covoare de lână, care nu sunt un lux, ci un sentiment de mândrie și cu miros de istorie. Locuind de mulți ani departe de locurile natale, îmi regăsesc copilăria în acele seri de șezătoare, petrecute în sat și în poveștile cu tâlc ale lui Ion Creangă.
Deși m-am stabilit cu traiul departe de baștină, și-am îmbrățișat cultura și viața americană, arta populară, folclorul, ne definesc ca națiune și ne amintesc de rădăcinile noastre. Deși noi nu toarcem lână, nu desfacem porumb, ci colindăm, spunem proverbe și zicători, prin care să se evidențieze înțelepciunea poporului nostru.
Șezătorile ne dezvoltă gustul pentru armonie și ne cultivă spiritul de echipă. “Sorcova Vesela” este o sărbătoare de suflet pentru întreaga familie. Lumea vine îmbrăcată în straie naționale, unde este întâmpinată cu pâine și sare de către gazdă. Programul festiv începe cu cântece din folclor, ghicitori și replici de la bătrâni adunate. Apoi urmează colindele, Sorcova, Plugul Cel Mare, Capra, Ursul și alte datini păstrate din străbuni.
Anul acesta am format organizația non profit “Casa Mare”, sub acoperișul căreia ne vom desfășura activitățile cu mai multă amploare. Programul artistic îl întocmesc prin culegeri din folclor adunate de pe internet, amintiri din satul de baștină și din inspirația cărților scriitorilor români, cum ar fi Petre Ispirescu.
Am fost norocoși să înființăm și un grup vocal; cântam cântece din vechime, cum ar fi “ Lasă-mă la șezătoare”, “ La portița, la Gheorghiță”, etc. Anii trecuți, am adunat și o modestă sumă de bani pe care am donat-o fundației “ Galop Moldova”, pentru a ajuta copiii cu divizibilități mintale. Și uite așa, a luat foc inițiativa noastră. Ne-am cunoscut, ne-am împrietenit și am devenit o familie.
Aliona Colța: “Soțul meu, Alexandru, lucrează în calitate de manager de proiecte în construcție, iar eu lucrez în calitate de estetician. Avem doi copii, Sandra și Leonardo. Suntem în Sacramento de patru ani. În fiecare an avem plăcerea să mergem la șezătoare, ne simțim ca în Moldova, aici simțim sărbătorile de iarnă, care se apropie cu tradiții frumoase, bucate gustoase și muzică veselă, le putem arăta copiilor noștri un exemplu bun de urmat. Departe de casă, de patrie și de părinți, ne-am regăsit aici în Sacramento. Suntem foarte norocoși și fericiți că putem reda această bogată tradiție și cultură copiilor noștri!
Marta Caraculac: Emigrând pe continentul American, am rămas foarte surprinsă de comunitatea de moldoveni pe care am întâlnit-o aici. Am venit cu multe îndoieli și temeri pentru încercările care ne așteptau. E pentru prima dată când întâlnesc așa de mulți moldoveni. Chiar de la prima întâlnire cu organizatoarea șezătorii, Mariana Mikesell, ne-a împărțit poezii și cântece, ne-a făcut să ne simțim ca o echipă. Am gustat și plăcinte, și sarmale, multe bucate pregătite ca la mama acasă. Această șezătoare m-a întărit și mi-a dat curaj pentru a merge mai departe spre o integrare pozitivă în “țara făgăduinței”.
Mariana Roșca: Împreună cu familia mea, am obținut șederea permanentă în SUA prin Loteria Vizelor. Nu știam ce va urma, neavând pe nimeni cunoscut aici, am avut marele noroc să întâlnim mulți oameni cu inimă mare și cu căldură sufletească. Suntem aici deja de un an și șase luni, încă nu ne este ușor deloc. Am cunoscut multe familii care s-au stabilit de 15 ani, dar încă au dorul de Moldova, respectă tradițiile, sărbătorile și vorbesc limba română în familie.
Ecaterina Tudoreanu: Suntem originari din Moldova, orașul Călărași. Am venit în Sacramento în mai 2011, câștigători ai Loteriei Vizelor. Ajungând în Statele Unite, neavând pe nimeni apropiați, fără a cunoaște limba engleză, a trebuit să luăm viața de la capăt. Ne-am bucurat să aflăm de existența unei comunități mari de moldoveni, o biserică românească. Aici am absolvit cu trei ani în urmă American River College.
De aproape doi ani lucrez într-o companie financiară și, totodată, studiez la Universitatea Kaplan despre investiție și finanțe. Eugen lucrează șofer pe tir. Creștem împreună patru copilași minunați. Am participat la toate trei ediții ale șezătorii “Sorcova Vesela” și așteptăm cu nerăbdare ediția din anul acesta.
Natalia Covali, San Francisco: Sunt venită și eu dintr-o țară frumoasă, Moldova. Am ajuns în San Francisco acum 11 ani. Suntem șase, eu, mama, tata, soțul și doi flăcăi frumoși. Ne acomodăm repede condițiilor americane, dar ducem dorul de țărișoara noastră. La prima șezătoare a participat și mama mea, Olga Sercer, care are un dar mare de a pregăti bucate naționale. De la masă nu au lipsit sărmăluțele pentru toți musafirii, și multe alte daruri. Am luat ștafeta și de atunci, meseria mea la șezătoare de doi ani este pregătirea plăcințelelor, sarmalelor și colacilor pentru urători.
Aurica Kirkwood: Povestea visului meu american începe din momentul în care am coborât din avion și m-am îndreptat spre Sacramento prin arșița acelui 31 august, 1999. Avem o comunitatea atât de frumoasă, inteligentă, artistică și totodată plină de verva dansului și a cântului, asta mă face să mă simt mereu tânără în interior. Acest elan pe care îl am în suflet vine și din faptul că de patru ani, ne adunăm să ne simțim ca acasă.
LILIAC BAND sparge cortina prin muzică și dedicație de familie
Nu este o exagerare. Cu “Sorcova Vesela” ne simțim de parcă am fi la gura sobei, cu un fus în mana, cu o glumă pe buze, cu o scânteie în ochi, cu o mișcare frumoasă în dans, cu un cânt venit din inimile strămoșilor și, apoi, așternut pe inimile celor ce jinduiesc să aducă Moldova aici unde locuim. Sunetul cobzei și al buciumului, al fluierului și al viorii, mirosul de sarmale și mămăligă, izul de busuioc și colac, ne amintesc că aici este casa noastră!
Toată scena și sala de ceremonii miroase a casă, a sărbătoare și a Moldova! Aici se păstrează tradițiile noastre strămoșești, se dansează dansuri populare, se cântă, se meșteșugărește, se glumește, se mănâncă și se veselește ca acasă. Eu am participat la multe sărbători de iarnă acasă.
Iarna îmi aduce aminte de copilăria mea fericită, îmi bucură inima cu o colindă autentică, cu o urătură spusă cu ardoare sub brăduțul nostru, cu o înscenare de urs sau capră, cu un zâmbet de copil după ce este așezat pe genunchii lui Moș Crăciun. Iarna din Sacramento mă apropie de casă, mă apropie de rădăcini, de copilărie.
Violeta Courter, San Diego: Am venit în SUA cu 14 ani în urmă cu o viză de logodnă. Pe atunci, fiica mai mare avea cinci ani. M-am căsătorit aici cu un cetățean american. Am obținut licența de paralegal și acum sunt angajată la o companie inter-state și ocup funcția de litigare pentru statul Hawaii.
Viața aici îmi este foarte ocupată cu familia, copiii și serviciul. Deși distanța nu e așa de scurtă, îmi fac timp să-mi vizitez prietenii de câteva ori pe an, e o diasporă moldovenească foarte activă. Când merg în Sacramento, mă simt ca acasă, cu bucate moldovenești, vin de casă. Când merg acolo, am impresia că zbor spre Moldova pentru câteva zile.
Cum puteți obține o viză de imigrant în SUA pentru soț/soție, copii, părinti?
Câțiva ani în urmă, am luat cu mine și pe fiica mai mică, care nu știa de tradițiile noastre moldovenești și de atunci, în fiecare an își dorește să meargă la “Sorcova Vesela”. Această șezătoare este îndrăgită și mult așteptată nu numai de cei maturi, dar și de copii. Cu Moș Crăciun și Albă ca Zăpada, copiii simt și cred în magia sărbătorilor de Crăciun.
Tot pentru copii se organizează “Atelierul Meșteșugăresc” unde pe parcursul serii învață să confecționeze sorcove, fulgușori și alte îndeletniciri. Mă bucur că există organizatori cu suflet și capabili să aducă magia sărbătorilor de iarnă într-o seară care rămâne și aduce bucurii în suflet celor care sunt departe de țărișoara noastră Moldova.
Slava Dragomir: La șezătoarea noastră în Sacramento se adună prieteni din toată California, petrecem sărbătorile într-o atmosferă caldă, plină de folclor și ospitalitate. Pentru noi, “cei de pe scenă”, e un lucru ușor de a juca spectacole improvizate, cu elemente atât clasice, cât și moderne. Ne reușesc de minune, pentru că avem o audiență prietenoasă, practic, ne-am înrudit pe plaiul cald, departe de baștină.
Ina Lupu: Suntem stabiliți în Sacramento de șase ani. Începutul nu a fost unul ușor, am fost rupți de țară, rude, prieteni, iar când am aflat despre “Sorcova, Vesela”, ne-am bucurat să-i cunoaștem pe concetățenii noștri. La această ediție, copiii noștri au ocazia să înțeleagă tradițiile frumoase ale neamului nostru, să-l întâmpine pe Moș Crăciun, să recite poezii lângă pomul de Crăciun, plin cu surprize. Cel mai frumos cadou a fost să ne revedem părinții la acest eveniment, unde și-au văzut nepoții în straie naționale.
Sursa: HORA in America
Descarcă gratuit ediția decembrie aici
Pentru a fi la curent cu afacerile comunității de moldoveni din SUA și alte noutăți despre românii talentați din SUA, abonează-te online chiar azi la revista HORA in America! Poți primi revista tipărită și acasă. Nu pierde nicio ediție importantă!
