Blue Heron Foundation din Los Angeles s-a angajat să creeze o lume în care copiii orfani și abandonați nu mai trăiesc în sărăcie și nici nu suferă de abuz și neglijență. Numele Blue Heron, care în simbolismul nativ american înseamnă o “reflecție interioară și o manifestare activă a căii spirituale”, reflectă călătoria fondatoarei, Ștefania Magidson, într-un moment în care a decis să redea această valoare copiilor dezavantajați din România, relatează HORA in America.
Ștefania Magidson: Am crescut pe strada Cloșca, o stradă plina de farmec din pitorescul Brașov. Dormitoarele și sufrageria casei aveau vederea întregului oraș, iar restul casei dădea spre poienița cu troița din fața pădurii Varte, unde veneau junii primăvara. Nici orfelinatul nu a lipsit de pe acea stradă. Situat într-o clădire “belle epoque”, confiscată și folosită de Statul Roman, zeci și zeci de copilași micuți, abandonați de foarte mici, erau îngrijiți într-o aură, care mi se părea tristă și misterioasă.
Întreaga copilărie mi-a fost imprimată atât de magia străzii, cât și de plânsul îndepărtat și neînțeles a unor copilași mici, care nu aveau familie ca restul dintre noi. Nu am aflat decât la începutul anilor ’90, când eram deja în America de aproape de 7 ani, că acei copii făceau parte dintr-un grup mult mai mare, aproape 100,000 în întreaga Românie.
Condițiile și îngrijirea acordată erau mizere, iar imaginile care au ieșit la suprafață după căderea comunismului au saturat canalele de televiziune americane cu ceea ce semăna a fi niște lagăre de concentrare pentru copii. Întregul Occident s-a cutremurat. La puțin timp, țin minte ca am fost rugată să traduc documente pentru americani, care se pregăteau să plece în România pentru a adopta acești copii. Nu mi-aș fi imaginat în acele vremuri că la vârsta de 34 de ani, când aveam asigurată o platformă financiară și socială, mă voi întoarce în orașul natal pentru a vizita un orfelinat și, în cele din urmă, a mă implica atât de adânc și pe lungă durată cu copiii abandonați din acea generație.
În 2002 am ajuns la orfelinatul Micul Prinț din Brașov. Încă existau instituțiile de tip “mamot” și peste 200 de copilași sub vârsta de 3 ani mișunau prin curte, supravegheați de aproximativ 12 persoane care păreau suprasolicitate și epuizate, dat fiind rația inumană dintre copii și personal.
Vreo cinci copilași mi-au sărit în brațe și mi-au spus “mama”. M-au podidit lacrimile și de atunci am știut că mă au la degetul lor mic. M-am întors în State și am pus bazele Fundației. Statisticile din 2016 demonstrează că încă exista 57.280 de tineri instituționalizați, dintre care 20.291 locuiesc în instituții și aproximativ 37.000 în apartamente supervizate de personalul Direcției Generale de Protecție a Copilului și în plasament familial.
Natalia Ghilașcu: De la înființarea organizației până acum, câte inimi de copii ați reușit să atingeți?
Ștefania Magidson: Am conceput și implementat câteva programe, incluzând angajarea de referenți educaționali la orfelinatul Micul Prinț, construirea unui teren de joacă și de sport la orfelinatul din Rupea și o colaborare cu “Hospice of Hope” pentru un program dedicat copiilor cu boli paliative și pregătirea personalului medical în acest domeniu. Din 2005 ne-am concentrat doar pe burse universitare în România și la scoli profesionale în Republica Moldova. Am reușit să atragem peste o mie de donatori, de la care am strâns și investit $1.900.000 îmbunătățind și transformând viețile a peste 3100 de tineri (dintre care peste 350 au beneficiat de burse universitare). Am atras peste 450 de voluntari care au donat peste 18.000 de ore.
Natalia Ghilașcu: Cum vă susține diaspora românească în SUA și cum vedeți evoluția fundației în următorul deceniu?!
Ștefania Magidson: Ne bazăm enorm pe americani și pe diaspora românească din SUA, pentru că 90% din donațiile primite până în prezent au provenit din generozitatea lor. Jumătate din mentorii tinerilor, cărora le acordăm burse universitare, (și avem un număr de aproximativ 100 de studenți în fiecare an), sunt români din diasporă, restul fiind români din România. Atât partea de finanțare, care costă $1260 an/student ($600 taxa universitară și $660 bani de buzunar), cât și partea de susținere emoțională și îndrumare, unde mentorul reprezintă ajutorul dat direct, de la om la om, sunt cei doi piloni de bază ai programului, fără de care nu am exista.
Țelul nostru pentru viitorul apropiat este să continuăm să ne extindem în Republica Moldova, care este nu doar cea mai săracă țară din Europa, dar și țara cu cel mai înalt procentaj de trafic uman, precum și să continuăm să ne extindem activitatea în județele cele mai dezavantajate din România, cum ar fi Olt, Gorj, Tulcea și Teleorman.
Natalia Ghilașcu: În Bordul organizației s-au alăturat multe personalități din SUA și din România, oameni talentați care doresc să aducă un impact în societatea românească. Cum ați reușit să adunați această echipă specială și ce vă unește, în cele din urmă?
Ștefania Magidson: Cred că au fost atrași de faptul că noi îi învățăm pe bursieri cum “să pescuiască” în loc să le dăm “peștele” de-a gata, cerându-le, pe lângă susținerea examenelor, să se implice și în voluntariat săptămânal; au fost atrași și de impactul programului de mentorat, unde oameni de un mare calibru (ingineri NASA, doctori, arhitecți și profesori universitari) se angajează să îi îndrume pe acești tineri printr-un program direct, de la om la om. Faptul că suntem una dintre foarte puținele organizații care asigură ca 100% din donațiile primite sa fie direcționate spre bursieri, (datorită fondatorilor care acoperă toate cheltuielile administrative), este cireașa de pe tort, care le-a câștigat încrederea, an după an.
Anastasia Soare, directorul executiv al Anastasia Beverly Hills Inc, este mândră că Fundația Blue Heron este singura fundație caritabilă care dăruiește 100% din sumele încasate din program.
Una dintre cele mai inspirate cupluri olimpice, care a obținut de cinci ori medalia de aur, Nadia Comăneci, și americanul Bart Conner, distins cu o medalie de aur, sunt susținătorii Fundației Blue Heron. “Doresc să felicit echipa pentru menținerea spiritului comunității și pentru dedicarea timpului acestei cauze încă din 2002. Prin această lucrare de caritate, Fundația modelează și îmbunătățește viața tinerilor, adulților, care nu au fost suficient de norocoși pentru a avea îndrumarea părinților iubitori “, spun Nadia și Bart.
Adrian Păduraru, actor de film și de teatru din București, a decis să se alăture Fundației Blue Heron în calitate de Mentor și co-organizator a taberelor de vară. “Nu știam ce înseamnă să fii mentorul cuiva; am aflat doar după ce m-am alăturat acestui program. Nu știam că este suficient să ofer un exemplu personal pentru tânărul aflat în grija mea, din care ar învăța și ar crește”, afirmă Păduraru.
“Fiind orfan și lipsit de resurse materiale, nu am îndrăznit să-mi imaginez studiile la o universitate populară din Iași. Fiind câștigător al bursei “Blue Heron”, am avut privilegiul să-mi îmbunătățesc viața atât la nivel profesional, cât și personal “, spune Daniela, alumnus, de 32 ani. “Am ajuns la un nou nivel în cariera mea de contabil și auditor financiar. Acum pot contempla cu încredere oportunitățile într-o companie multinațională, sau ideea de a începe o afacere”.
“Am trăit în îngrijire socială până am împlinit 25 de ani. Mama m-a abandonat în maternitate, pentru că nu avea mijloace financiare să îngrijească de mine. Am crescut în diverse centre de plasament. Povestea mea cu Fundația Blue Heron a început în 2008, când am aplicat pentru o bursă”, spune Nicolae. Cu trei ani în urmă, tânărul a plecat din România și a început să lucreze în domeniul serviciilor sociale în Marea Britanie, unde și-a continuat studiile la Institutul de Design Interior din Londra, o specialitate de care a fost pasionat încă din liceu. La scurt timp după Londra, Nicolae a primit o bursă de studii la Institutul de Artă și Design din New York.
Sursa: HORA in America
Descarcă gratuit ediția noiembrie aici
Pentru a fi la curent cu afacerile comunității de moldoveni din SUA și alte noutăți despre românii talentați din SUA, abonează-te online chiar azi la revista HORA in America! Poți primi revista tipărită și acasă. Nu pierde nicio ediție importantă!
