De mai bine de 13 ani, Inga Afanasieva, după studiile de masterat la Washington DC, s-a regăsit pe deplin la Banca Mondială, unde crează politici urbanistice și de infrastructură. Urmărește cu interes și atenție ce se întâmplă în R. Moldova, astfel că ne-a povestit despre decizia de a se stabili în SUA, despre activitatea sa la Banca Mondială (BM), dar și despre recentele alegeri prezidențiale și rezultatul lor.
Aliona Ciurcă: Dragă Inga, cum au fost aceste alegeri pentru diaspora din SUA, au fost mai complicate din cauza epidemiei de coronavirus?
Inga Afanasieva: Aceste alegeri au fost diferite. Eu sunt membru al Biroului Electoral probabil din 2010, practic, la toate alegerile am observat cum misiunea noastra diplomatică organizează procesul de votare. Am avut diverse scenarii pentru acest an, dar până la urmă, am organizat în același spațiu ca și anii trecuți. Ca măsură de precauție, am avut geamurile deschise pe parcursul întregii zile, ca să fie totul aerisit, și toată lumea a purtat măști. În principiu, având în vedere situația pandemică, totul a decurs bine. La Washington DC nu votează chiar așa de mulți și nu avem niciodată cozi afară, decât maxim câțiva alegători Putem vota în circumstanțe mai ușoare.
A.C: Mobilizarea din Europa a determinat și moldovenii din SUA să vină în număr mai mare la alegeri?
I.A: Eu cred că da, există elementul ăsta de molipsire și o parte de motivație a venit de la mobilizarea moldovenilor din Europa. Eu, de exemplu, primul lucru pe care l-am făcut când m-am trezit dimineața, în ambele tururi a fost să o sun pe sora mea la Londra, care, de fiecare dată era la coadă și spunea cât de mulți erau. Lumea era entuziasmată. Astfel de lucruri te inspiră. În general, eu cred că la ultimele alegeri prezidențiale, din 2016 și de acum, s-a creat un simț de coagulare și de solidaritate în rândul diasporei, ceea ce noi nu prea am avut înainte. Acum, avem acest sentiment de apropiere, comunicăm prin grupurile de pe Facebook, probabil sunt și pe alte rețele. În linii mari, cred că un efect pozitiv al ultimelor alegeri a fost că s-a mobilizat și s-a solidarizat întreaga diasporă.
A.C: Credeți că pandemia și-a spus cuvântul în cazul acestei prezențe masive la vot a diasporei? Oamenii au văzut participarea la vot ca pe o oportunitate de a se reîntâlni și de a comunica…
I.A: Eu mă așteptam ca pandemia să aibă efectul opus. Unii din cei aflați în Europa trebuiau să aibă la ei o scrisoare care, în ziua respectivă, să le permită deplasarea. Am fost surprinsă că am ieșit la vot mai mulți decât oricând. Dacă oamenii au ieșit inclusiv ca să se socializeze, nu știu, pentru că cel puțin la Washington DC se dispersau repede și erau rugați să păstreze distanța. Nu știu dacă acesta a fost un motiv, și dacă a fost, el pălește în comparație cu motivul real pentru care diaspora a ieșit în număr mare în pofida pandemiei.
A.C: Probabil catalogarea de „electorat paralel”, dată de către Igor Dodon diasporei, a motivat multă lume din diasporă să voteze…
I.A: Cu siguranță. Mulți au fost ofensați de declarația președintelui în exercițiu precum că am trăi într-o lume paralelă. Eu cred că președintele Dodon este detașat de realitate. Eu cred că el nu-și dă seama cu câtă grijă față de cei de acasă și cu câtă durere moldovenii pleacă să-și caute un rost departe. Eu vorbesc cu părinții cel puțin odată pe săptămână, toți suntem informați despre ce se întâmplă acasă, și nu din presa pe care el o controlează ca să ne poată vinde gogoși. Această sintagmă pe care el a folosit-o, într-adevăr, i-a mobilizat pe mulți.
Pot să aduc și un exemplu: acum, în turul doi, a venit cineva care mi-a zis că locuiește în zona Washingtonului de 17 ani și niciodată nu a fost la vot, acum a venit prima dată. Eu de mulți ani mă implic în organizarea alegerilor și cunosc circa 80% din lumea care vine să voteze în Washington DC. La ultimele scrutine văd tot mai multă lume nouă, care locuiește în zonă de ceva timp și începe să iasă la urnele de vot. S-a născut un simț de solidaritate care a luat locul unei anumite oboseli de a fi incapabili să facem ceva acasă. Eu cred că anume ultimele alegeri prezidențiale au arătat că noi putem genera o schimbare acasă.
A.C: Ce așteptați de la noul președinte, Maia Sandu? Odată cu acest val de entuziasm care i-a făcut pe mulți să iasă la vot, nu credeți că oamenii și-au făcut așteptări exagerate în raport cu venirea sa în această funcție?
I.A: Este normal să avem așteptări mari când vine cineva nou în funcție și, de regulă, acestea sunt mai aspiraționale, decât ceea ce ne poate oferi omul. Dar, asta e bine, pentru că ne ține pe toți în alertă. E nevoie de mai multă informare despre care sunt prerogativele președintelui și ca suportul celor de acasă și din diaspora să se mențină. Eu am încredere în Maia Sandu, o știu de ani buni, suntem prietene, iar faptul că ea e președinte îmi dă un spectru întreg de emoții, de bucurie, pentru că o femeie calificată va conduce țara la speranțe pentru un viitor mai bun. Dacă e cineva căruia să-i pese de țară, atunci e Maia Sandu, fără dubii. Și dacă e cineva care poate competent, sincer și până la capăt să rezolve probleme, atunci e tot ea. Eu cunosc puțini oameni care își fac așa meseria – până la capăt și cu drag.
A.C: Dincolo de alegeri, sunteți de ani buni peste hotare și faceți parte, la fel ca numeroși cetățeni ai R. Moldova, din diasporă. Când, cum și de ce ați decis să plecați din R. Moldova?
I.A: Am plecat de acasă în 2007 și am plecat pentru a face masteratul aici, la Washington DC, la Universitatea Georgetown. Am învățat doi ani, iar în 2008, în timp ce eram studentă, am început să lucrez la Banca Mondială în calitate de consultant. După ce absolvisem masteratul, am rămas să lucrez la Banca Mondială pe contract permanent, unde sunt și în prezent.
A.C: Cum era să plecați pe atunci din R. Moldova? A fost o trecere dificilă, sau nu atât de complicată să vă adaptați la un mediu nou?
I.A: Eu mai călătorisem până atunci în SUA, știam la ce să mă aștept. Înainte de plecare, câțiva ani lucrasem la Ambasada SUA din Chișinău, și pentru mai multe organizații internaționale. Personal, eram bine pregătită, însă realitatea e că eu veneam în SUA cu un copil mic, iar asta aducea un anume nivel de dificultate. Cu toate greutățile, masteratul la Georgetown a fost o experiență aparte. Este ceea ce a marcat pozitiv traseul meu profesional și încrederea pe care o am în aptitudinile mele. Sper ca mai mulți moldoveni să se folosească de posibilitatea de a face școală aici sau în Europa și, eventual, chiar să revină acasă. Eu am revenit acasă pe o perioadă scurtă în 2012, împreună cu Maia Sandu, ca șefa ei de cabinet la ministerul Educației. Sper să mai revin odată, într-o bună zi.
A.C: Ce anume faceți la Banca Mondială și cum ați reușit să creșteți, să acumulați experiența necesară?
I.A: La Banca Mondială lucrez în departamentul Dezvoltare Urbană ca specialist superior pe infrastructură. Am gestionat proiecte de infrastructură în energie, apă și canalizare, dar și în educație, în Africa de Vest, Asia de Sud, Est și Centrală. De curând m-am specializat în ceea ce în engleză se numește impact bonds, un instrument de finanțare relativ nou.
A.C: Apropo, R. Moldova depinde într-o mare parte de ajutoarele externe. Schimbarea președintelui va determina și nivelul finanțărilor pe care le primește R. Moldova?
I.A:Sunt sigură de asta. Când se decid ajutoarele sau creditarea pe țări evident se ia în considerare situația financiară a țării, dar și nivelul de încredere pe care creditorii o au în conducerea țării și programul ei de dezvoltare. Maia Sandu a candidat cu un program economic puternic și eu am încredere în capacitatea ei și a echipei ei să-l realizeze. Să fim realiști, totuși, va fi o perioadă dificilă pentru toți. Toate țările sunt negativ afectate de pandemie, a scăzut PIB-ul mondial și a scăzut PIB-ul național al tuturor țărilor, inclusiv la noi. În următorii câțiva ani, vom avea nevoie de asistență financiară substanțială ca să depășim situația.
A.C: 2020 a fost un an destul de complicat pentru noi toți. La ce ne așteptăm în 2021 și ce vă doriți dvs. pentru noul an?
I.A: Acest an a fost, într-adevăr, unul complicat, dar pentru mine a fost și un an de învățătură. Modul de viață pe care-l duceam era extrem de solicitant, călătoream mult și nici nu-mi dădeam seama cât era de extenuant, până când nu am fost impuși să stăm acasă din cauza pandemiei. Încetinirea mi-a prins bine. Sper ca în 2021 să implementez câte ceva din ce am învățat – mai puțină agitație, să fiu mai prezentă și atentă la ce mă înconjoară, la cum interactionez cu copilul și cu cei dragi. Eu am un mare noroc că pot lucra de acasă în aceasta perioadă, iar familia mea continuă să fie sănătoasă, dar mulți au suferit pe nedrept. Eu sper că 2020 ne-a învățat să avem mai mare grijă unul de celălalt. Cu pandemia, am conștientizat că putem să-i pierdem oricând pe cei dragi, că trebuie petrecut cu ei mai mult timp acasă. Eu asta îmi doresc pentru anul care vine.
Aliona Ciurcă
