Vă prezint o pereche amuzantă: Angela Stewart, o profesoară de voce la o școală privată de muzică și soțul ei Richard (Rich) Stewart, un șef de Poliție Rutieră la California Highway. Artista și Realistul. Am avut o discuție sinceră și memorabilă în trei despre viață, dragoste, copii, relații inter-rasiale, și ce înseamnă să fii un șofer-expert de Ferrari.
Angela: Sunt aici din 2002, am ajuns grație loteriei Green Card. Nu am venit în SUA pentru că am avut o viață dificilă în România. După Revoluția din 1989 și căderea comunismului, am avut o viață foarte bună în Cluj-Napoca, în Transilvania, și o carieră de cântăreață de operă de succes. Dar când am venit în America, am fost nevoită să încep totul de la început.
Irina: Cum v-ați întâlnit inima?
Rich: Asta-i istoria mea preferată. Angela era manager la un restaurant din Temecula. Un lucru amuzant, uram mâncarea din restaurantul acela, dar am mers pentru că mama mea și-a dorit să cineze acolo. O luam acolo în fiecare duminică. Când am intrat în restaurant, am văzut această femeie superbă cu colțul ochilor și mi-am pierdut graiul. Mi-am înregistrat data și ora în mintea mea, ca să mă întorc și s-o găsesc.
Am venit duminica viitoare și alte duminici, și alte zile ale săptămânii, dar ea niciodată nu mai apărea la serviciu. M-am întristat de-a binelea. Simțeam că mi-am pierdut șansa. A trebuit să spun ceva în aceeași zi, când eram acolo cu mama mea. Pe parcursul a 8-9 luni, m-am întors o dată pe săptămână, apoi o dată în două săptămâni, apoi o dată pe lună și, în cele din urmă, am renunțat.
La un an după ce am văzut-o (acum 6-7 ani în urmă), eram în drum spre o petrecere la Super Bowl la un prieten de-al meu și mi-am zis: “Hai să mai merg odată la acel restaurant și să văd dac-o găsesc”. Era aproximativ 20-30 de mile în altă direcție. Pe drum într-acolo mă supăr rău: “Nu, nu mă duc. Am fost acolo de-atâtea ori.”
Mă îndrept înapoi spre petrecere, apoi m-am gândit: “Este ziua de Super Bowl, așa că ea trebuie să fie acolo în ziua de Super Bowl.” Ajung la intersecția cu restaurantul și văd în parcare o singură mașină. M-am înfuriat din nou. Am început să fac un U-Turn, apoi m-am gândit: “Dar dacă asta-i mașina ei?” Fără să mă aștept că am s-o găsesc și frustrat că am ieșit din mașină, am intrat în restaurant și văd o singură persoană în local, care era Angela.
Angela: Da, a fost întâmplare foarte interesantă. De multe ori am râs pe seama acestei istorii.
Rich: Eu eram foarte entuziasmat, dar nu puteam să-i arăt emoțiile. M-am prefăcut că-s calm. Așa că am discutat tot timpul jocului Super Bowl-ul, nici măcar nu am privit competiția.
Angela: Cel mai ciudat a fost că nu era nici măcar un client în restaurant și nici un client nu venise în timpul cât ne descopeream unul pe altul. Parcă ar fi fost scris în destin să ne cunoaștem unul pe altul fără să fim întrerupți.
Irina: Într-adevăr. Angela, tu ce-ai crezut despre el?
Angela: El a fost politicos și respectuos, și atât de diferit de mulți alți oameni pe care i-am întâlnit acolo. Am simțit de parcă ne cunoșteam de mult timp, dar nu m-am gândit prea mult la asta, doar că era un tip foarte drăguț.
Rich (râzând): Nu știa ce-o așteaptă! I-am spus de fapt: “Știi că te caut de un an?” Și ea îmi răspunde cu sarcasm: “Aha, desigur.”
Angela (chicotind): Așa i-am și răspuns: “Schimbă, fraza, te rog.”
Irina: Despre ce ați vorbit, vă amintiți?
Rich: Am vorbit despre toate. În cele trei ore am vorbit atât de mult, încât părea că ne cunoaștem de trei ani. Am folosit fiecare minut, pentru că nu știam dacă va trebui să aștept încă un an ca s-o văd din nou.
Irina: Cum găsiți un teren comun: o femeie din Europa de Est și un bărbat afro-american?
Rich: Am locuit o vreme în Europa în timpul serviciului în armată, eram obișnuit cu cultura europeană. De asemenea, am locuit în Bay Area timp de mai mulți ani. Aici există o mulțime de culturi diferite și pe mine mă interesează mult cultura altor naționalități. Ea era destul de directă cu mine. Afro-americanii sunt, la fel, destul de direcți. Avem personalități foarte asemănătoare. Glumesc cu ea tot timpul, de parcă am fi gemeni.
“Oamenii pot lumina oameni” – Diaspora americană salvează viețile copiilor români
Când am lucrat în Indio în Palm Desert, California, mergeam cu mașina pe traseul acela timp de 2-3 ani în fiecare zi, și ea mergea la lecțiile ei de muzică pe același traseu. Aveam același model de mașină BMW și amândoi, anterior, am avut câte un Mustang. Nu știam că eram ca două vapoare rătăcite în noapte.
Irina: Aveți copii?
Angela: Împreună – nu, dar am doi copii minunați din căsătoria mea anterioară: o fiică de 29 de ani și un fiu de 30 de ani.
Irina: Cum au reacționat copiii la relația voastră?
Americanii au consumat într-un an jumătate de milion de litru de vin moldovenesc
Angela: Soțul meu nu are copii, dar legătura pe care o are cu ai mei este una extraordinară. Și asta nu este doar “bla, bla, bla”, crede-mă. Urăsc “bla, bla”. El pare un tată adevărat mai mult decât tatăl lor biologic. Dacă fiica mea are o problemă, îl sună pe el în loc să mă sune pe mine. Sunt atât de fericită și atât de binecuvântată că ne-am unit inimile.
Irina: Dacă nu este un secret, Rich, despre ce vorbesc copiii cu tine?
Rich: Vorbesc cu mine despre orice subiect un copil ar putea vorbi cu un tată. Am o relație foarte bună cu fiica mea Elisa, care locuiește cu noi. Atribui relația asta faptului că eu sunt ”boss” la lucru, iar Angela spune că e ”boss”-ul casei. Va trebui să vedem cine este cu adevărat ”boss” la un moment dat.
Angela: De fapt, i-am spus: “Tu nu ești ”boss”-ul meu și eu nu sunt ”boss”-ul tău!” Noi comunicăm foarte bine unul cu altul.
Irina: Ediția asta va ieși înainte de ziua lui Martin Luther King. Să vorbim despre voi ca un cuplu, dintr-o perspectivă istorică. Cum credeți că s-a schimbat atitudinea față de cuplurile mixte inter-rasiale de la începutul mișcării civice? Vă confruntați cu o discriminare în zilele noastre?
Rich: Eu am fost în relații inter-rasiale o viață întreagă. Din perspectiva mea, nu există o astfel de problemă, cum ar putea fi pentru Angela. Ceea ce am învățat din celelalte relații este că 80% suntem la fel, indiferent de unde venim, și doar de 20% suntem diferiți. În multe privințe, afro-americanii se aseamănă cu românii.
Irina: Care sunt asemănările?
Rich: Ambele naționalități au avut o istorie tragică. Romanii s-au confruntat cu comunismul timp de 50 de ani, iar afro-americanii au trecut prin instituțiile de sclavie. Unele efecte ideologice mai sunt resimțite și astăzi. Când treci prin vremuri grele, vezi lumea puțin diferit. Angela, pe de altă parte, îmi spune că eu sunt prima ei relație inter-rasială, de aceea poate fi foarte diferit pentru ea.
Irina: Angela, aș vrea să aud și perspectiva ta.
Angela: Înainte, vă imaginați, nu aveam mulți oameni de culoare în România. Au fost timpuri diferite, dar părinții mei îl iubesc. Mergem în România de ani de zile și părinții mei observă relația mea cu el și, sincer, ne aprobă. Am fost căsătorită de două ori cu cetățeni români. Nu pot spune că erau oameni răi, dar, pur și simplu, nu ne potriveam. Cu Rich, nu m-am căsătorit pentru că e de culoare, m-am căsătorit pentru personalitatea lui. Dacă mă acceptă așa cum sunt, atunci ne potrivim și suntem foarte buni unul pentru altul.
Stările de depresie, căutările spirituale și efectele hipnozei
Rich: Farmecul de-a treia oară! Căci și pentru mine este căsătoria a treia. Amândoi, Angela și eu, avem personalități foarte puternice, amândoi avem opinii tranșante și nu ne place să cedăm. V-ați gândi că doi oameni de genul ăsta sunt o rețetă potențială pentru dezastru. În relațiile mele anterioare, îmi plăcea să mă cert și pretutindeni eram de părerea că trebuie să câștig argumentul. Dar cu Angela, oricare ar fi motivul, nu fac lucrul acesta.
Angela: Este o decizie înțeleaptă!
Rich: Știi ce a fost? Am avut o sfadă foarte mare, câțiva ani în urmă, când abia ne cunoscusem. Veneam dintr-o vacanță și eram așa de supărați și agitați, că nu vorbeam unul cu celălalt. Când colo, mi-am dat seama: “Doamne, Dumnezeule, ea nu se poate ajuta pe sine. Chiar dacă și-ar dori, nu se putea schimba.” După aceea, am ajuns la concluzia că nu trebuie să-mi fac griji. O las să spună tot ce are nevoie să spună. După aceea, nu cred că am mai fost supărați, fără ca să vorbim unul cu altul mai mult de o zi.
Angela: Nici nu-mi amintesc să ținem supărare pe o zi întreagă …
Rich: Voi face o analogie cu un Ferrari. Angela este ca un Ferrari. Nu toată lumea știe să conducă o asemenea mașină și dacă nu știi ce faci, distrugi mașina. Așa că eu sunt un șofer-expert în Ferrari.
SUA și Canada vor fi reprezentate de un deputat în Parlamentul R. Moldova
Angela: Așa și trebuie să fii, dacă vrei să fii cu mine.
Rich: Majoritatea bărbaților nu le plac femeile cu personalități puternice. Eu, din contra, sunt un tip de bărbat, căruia îi place o femeie de genul ăsta. Dacă ai o mașină sportivă potrivită cu un șofer potrivit, atunci ești o pereche perfectă.
Irina VanPatten: În viața profesională, Angela, când priviți în trecut, cu ce vă mândriți cel mai mult?
Angela Stewart: În viața mea profesională am făcut multe, am cântat pe scenă cu orchestra, coruri, soliști foarte buni, dar dacă fac o retrospectivă, cred că una dintre cele mai importante părți din viața mea profesională este să învăț pe alții secretul muzicii cântate.
Este extraordinar de frumos să vezi rezultatele interpreților tineri pe care i-ai instruit. Am în special doi studenți pe care i-am învățat timp de patru ani. Numele lor sunt Ariana Molkara și Chelsea Snow, sunt niște tinere care muncesc asiduu și, cu siguranță, puteți vedea asta în rezultatele lor, meritele pe care le-au obținut pe scenă.
Chelsea a câștigat, acum doi ani, primul loc din 64 de interpreți în Riverside. Probabil a fost una dintre cele mai fericite zile pentru mine. Am simțit de parcă și eu am câștigat acest premiu. Ariana a câștigat, de asemenea, primul loc în 2018 la Carnegie Hall, a fost un concurs american clasic “Music Protege International”. Este extrem de plăcut să vădi creșterea studenților mei și sunt foarte mândră de succesele lor.
Irina: Sunteți un cuplu fascinant! Unul din cele mai amuzante interviuri pe care l-am luat în mea viață și, credeți-mă, am avut o mulțime de interviuri. Vă doresc ani mulți și fericiți înainte!
Descarcă ediția online din ianuarie aici.
Pentru a fi la curent cu afacerile comunității de moldoveni din SUA și alte noutăți despre românii talentați din SUA, abonează-te chiar azi la revista HORA in America! Poți primi revista tipărită și acasă. Nu pierde nicio ediție importantă!
