Locuiește în Carolina de Nord de peste 40 de ani și simte că a fost binecuvântată. Nu s-a rupt însă de țara în care s-a născut și este unul dintre românii care demonstrează că voința și bunătatea pot schimba destine. De ani buni, Adriana Henderson este un umăr de sprijin pentru copii români care suferă de hemofilie, cancer, boli rare, relatează HORA in America.
Până acum a obținut medicamente pentru copiii români care suferă de hemofilie în valoare de peste $32 milioane. Și tot pentru ei organizează periodic tabere. Un interviu despre ce înseamnă să ai și să dăruiești. O poveste despre iubirea față de oameni, țara în care te-ai născut și despre umanitate. Deviza ei este “Oamenii pot lumina oameni”.
Natalia Ghilașcu: Cât de receptivi sunt românii din diasporă să ajute proiecte sociale din România şi cine vă susţine mai mult?
Adriana Henderson: Desigur că sunt români în diasporă, implicaţi în proiecte sociale în România, din păcate, din ceea ce cunosc eu, aceşti români sunt prea puţini. Am putea face mult mai mult, dacă fiecare va contribui oricât de puţin, am putea schimba multe vieţi. Chiar şi preţ de o cafea, una pe an, cel puţin noi, aici în America, fiind peste un milion de romani, cât am putea face împreună?
Cred că nu ar exista nici un copil în România care să nu aibe ce mânca sau care să nu poată merge la şcoală pentru că nu are pantofi. Atât, o cafea pe an. Nu este mult. Organizaţia pe care am înființat-o, S.T.A.R. Children Relief, este susţinută de câţiva români şi le sunt extrem de recunoscătoare, dar majoritatea susţinerii o am din partea americanilor. Sunt uimită de cât pot fi americanii de receptivi faţă de durerile şi neajunsurile din lumea întreagă. România este atât de departe de ei, şi mulţi nici nu ştiu să o localizeze pe hartă, dar sunt întotdeauna deschiși pentru a o ajuta.
Natalia Ghilașcu: Ce vă motivează să depuneţi toate aceste eforturi pentru a salva viaţa copiilor din România?
Adriana Henderson: Vocile din cap, sentimentul că mă trage cineva de mânecă să fac ceva, să nu mă opresc. Nu, nu sunt nebună, dar simt că nu mă pot opri, deşi câteodată, mă simt descurajată şi lipsită de puteri. Oricât de greu ar fi, întotdeauna am putut şi dacă pot de ce să nu o fac. Dacă nu aş fi putut, aş fi renunţat de mult. Nu pot să spun că este uşor, dimpotrivă, este extrem de greu. Atunci când ajungi să reușești este ca un drog, vrei mai mult şi mai mult. Există o anumită satisfacţie când poţi să faci ceva pentru aproapele tău. Întotdeauna mi-am spus, dacă vrei să faci un bine şi nu poţi, atunci este trist, dar dacă poţi să faci un bine şi nu vrei, este tragic.
Natalia Ghilașcu: Care istorii ale familiilor care au beneficiat de sprijin v-au atins sau v-au marcat cel mai mult?
SUA și Canada vor fi reprezentate de un deputat în Parlamentul R. Moldova
Adriana Henderson: Fiecare poveste m-a marcat şi m-a inspirat în acelaşi timp. Este vorba de copii şi adulţi, a căror viaţă a fost de multe ori salvată în ultimul moment. Spre exemplu, în anul 2008, în timpul taberei de hemofilie, chiar în prima zi de tabără, un copil venise cu o sângerare în abdomen. Medicul taberei, văzând că se ţinea de burtă şi că vizibil avea dureri, l-a examinat imediat după care l-a trimis de urgenţă la spital. Spitalul nu avea factorul necesar şi nu a putut să-l trateze.
Hemofilia este o boală de sânge în care, din cauza lipsei unuia din factorii de coagulare, pacientul sângerează la orice lovitură sau chiar instantaneu. Norocul nostru a fost că am avut din donaţii destul factor, nu numai să acoperim necesitatea copiilor în tabără, dar şi o cantitate foarte mare de factor în plus, aşa că am putut să-i trimetem acestui copil 50 mii unităţi de factor. A fost o cantitate enormă, mai ales pentru un copil, dar atât a fost necesar ca să-i stopeze sângerarea şi să-i salveze viaţa.
Un alt caz deosebit este al unui pacient adult, care a fost în premieră primul pacient cu hemofilie, operat pe inimă cu ajutorul factorului donat. Nu am ştiut de el mult timp, însă, a ţinut mult să ştie cine i-a salvat viaţa şi după mult timp m-a găsit. M-am bucurat când am aflat de el, dar cel mai mult m-a impresionat faptul că a făcut tot posibilul să afle persoana care l-a ajutat să trăiască, bineînţeles pe lângă doctorii şi chirurgii a căror operaţie a reuşit cu succes.
Natalia Ghilașcu: Ce riscuri există pentru aceşti oameni dacă nu ar exista sprijin din partea comunităţii?
Adriana Henderson: Desigur că riscurile sunt mari, pentru că o sângerare la un hemofilic, netratată imediat, poate fi fatală. Trebuie să recunosc că acum, recent, situaţia persoanelor cu hemofilie s-a ameliorat mult datorită pacienţilor şi a medicilor care s-au implicat să ceară dreptul lor la un tratament adecvat, conform standardului european, în aşa fel că mulţi beneficiază azi de tratament profilacitc, în special copiii. Însă, nu este un sistem perfect şi multe zone din România rămân defavorizate iar unii pacienţi încă duc lipsă de tratament.
Natalia Ghilașcu: Unde vedeţi cele mai mari obstacole ca să ajungeţi la beneficiari?
Adriana Henderson: Nimic nu este imposibil dacă încerci și te zbați. Obstacole nu sunt, sunt doar provocări, pentru că fiecare problemă întotdeauna are şi o soluţie. Important este să nu fim descurajaţi şi să nu renunţăm.
Natalia Ghilașcu: Cât de receptive sunt autoritățile, dacă e să faceți o comparație cu situația acelorași copii din SUA?
Ştim cu toţii situaţia din România, nu cred că este nevoie să-mi spun şi eu cuvântul. Şi chiar dacă mi l-aş spune, nu ar ajuta la nimic, sunt numai vorbe pe care nu le bagă nimeni în seamă. Nu-mi place să implic autorităţile. Este o mare pierdere de timp, iar pentru mine, timpul este preţios. Ca să compar cu SUA, nu există comparaţie.
Sursa: HORA in America
Descarcă ediția online din ianuarie aici.
Pentru a fi la curent cu afacerile comunității de moldoveni din SUA și alte noutăți despre românii talentați din SUA, abonează-te chiar azi la revista HORA in America! Poți primi revista tipărită și acasă. Nu pierde nicio ediție importantă!
