O scena din filmul “Lautarii”, cel mai faimos film din Moldova în anul 1972. Regizorul, Emil Loteanu, este in dreapta. (sursa: MoldovaFilm)

Mica Moldovă a fost odată capitala filmărilor. Câțiva împătimiți încearcă, însă, să mențină tradiția vie, scrie publicația New York Times, citată de Moldova Times

Operatorul sta într-un teatru ruinat. Dragostea lui de film este temperată de un plâns pentru o lume care dispare. Este aproape ca și cum ar putea vedea mulțimile care, după zeci de ani, s-au adunat la Cinematografia Patria din orașul Cahul din Moldova, fixându-și ochii pe trăsăturile și pantalonii scurți, care îi vor privi un auditoriu de 420 de locuri, scrie corespondentul GLEN JOHNSON, aflat într-o misiune în Chișinău.

“A fost o parte a vieții noastre culturale”, spune operatorul, în vârstă de 71 ani, Constantin Haheu. “A fost ceva unic.”

A fost, până când și-a închis ușile în urmă cu șase ani și a fost lăsată în voia sorții. De atunci, Haheu s-a strecurat în jurul clădirii evacuate, construite în stilul socialist clasic în anii 1960, menținându-și vigilența singuratică drept gardă de securitate, așteptând demolarea.

Soarta Cinematogradului “Patria” reflectă o decadență mai profundă a Republicii Moldova, fosta republică sovietică care a cultivat o industrie mică de film, dar plină de viață în epoca comunistă: epoci istorice, trăsături neo-realiste, povestiri de dragoste, documentare propagandistice de viață.

Publicația mai descrie starea moldavă drept o prăbușire a colapsului economic post-sovietic, corupție și o indiferență față de susținerea artelor în epoca de piață liberă, care au zdruncinat scena filmului țării – în timp ce periclitează trecutul său cinematografic.

Producătorii de film din țară sunt lăsați să se întrebe dacă au un viitor. “Trebuie să dezvoltăm o abordare și o strategie sensibilă pentru reconstruirea industriei”, a declarat Valentina Iusuphodjaev, în vârstă de 48 ani, de la casa de producție locală Brio Film, care a realizat o serie de filme și scurtmetraje.

“Dacă investim în unul sau două filme care au potențial și unul este foarte reușit, acest lucru ar putea stimula industria”, a spus ea. Acest lucru se poate dovedi destul de anevoios. Pentru început, Moldova are o economie slabă. PIB-ul său pe cap de locuitor anual de aproximativ 2.000 de dolari o marchează ca cea mai săracă țară din Europa.

“Mulți colegi încep să lucreze pe bugete foarte scăzute, iar acest lucru este periculos”, a declarat Igor Cobileanski, un director local proeminent. Lipsa fondurilor, a declarat Cobileanski, izolează producătorii de film moldoveni de potențiali colaboratori din alte părți ale Europei.

Studioul “Moldova-Film” devină umbrit: holurile goale se întind interminabile; pe costume se adună praf, în mare parte neutilizate. “Producătorii noștri de multe ori nu pot obține acces la oportunități de coproducție în Europa, deoarece nimeni nu este dispus să lucreze cu astfel de sume mici”, a spus el. Un regizor moldovean ar putea crede că 25.000 de dolari este un buget mare, “dar e nimica toată, de fapt”.

Cea mai recentă comedie a lui Cobileanski, “Eastern Business” – despre un cântăreț coral care nu încearcă să câștige bani pentru nunta sa, este periclitată de un con artist și de o serie de agitații – a reușit să ridice profilul cinematografului moldovean, cel puțin în România.

Filmul moldovenesc a început să înflorească la sfârșitul anilor ’50, când Moldova-Film, o slădire cocoțată în regiunea Telecentru din Chișinău, a început producția cu binecuvântarea Moscovei.

Timp de 30 de ani a produs 177 de lungmetraje și mai mult de 1.000 de documentare, potrivit Lidiei Marcu de la arhiva “Moldova Film”. Apoi Uniunea Sovietică s-a dezmembrat în 1991. Moldova și-a declarat independența, introducând o economie bazată pe piață. Inflația a crescut; economia s-a prăbușit.

Acum, Moldova-Film este o rămășiță epuizată. Sălile goale se întind interminabil. Costumele și proiectoarele sunt, în mare parte, neutilizate. Sute de cutii de film împachetate zac în arhive; nu există bani pentru a le digitaliza.

Doi îngrijitori își petrec zilele păstrând istoria cinematografică a Moldovei. Arhiva “Moldova-Film” găzduiește istoria cinematografică a țării, fiind în pericol din cauza lipsei de fonduri pentru digitizare.

GLEN JOHNSON

Sursa: New York Times

Comments

comments