Moldoveanca Natalia Țurcanu, stabilită de mai bine de 15 ani în Italia, crede că femeile ambițioase pot ajunge departe. De la o simplă îngrijitoare socială, a ajuns operator fiscal într-o companie privată din Veneția. Cu un salariu mizer de inspector fiscal în Moldova, a început viața de la capăt. Până a ajunge la o poziție respectată de către toți italienii, a trebuit să parcurgă o cale anevoioasă, fiind nevoită să faca naveta a peste 100 km dus-întors de 4 ori pe săptămână, ca să învețe limba italiană și cursurile de contabilitate.
Dragă Natalia Țurcanu, se fac 15 ani de când ați plecat din Republica Moldova, perioadă când ați lăsat în spate toată experiența și ați început viața de la zero. Astăzi activați operator fiscal-contabilă la o companie privată din Italia. Cât timp a fost necesar să treceți de la statutul unui lucrător necalificat, la o funcție calificată pe care o profesați?
Natalia Țurcanu: Am venit în Italia în anul 2002, cu permisul de lucru din Portugalia, unde am lucrat un an și 6 luni. De la început, ca orice femeie moldoveancă venită pentru prima dată în Italia, am lucrat badantă. Asta mi-a oferit posibilitatea să învăț un pic limba italiană, să cunosc obiceurile și să mă îndrăgostesc tot mai mult de acestă țara.
În Moldova aveam doi băiței, i-am lăsat în grija părinților mei. Sufletul și inima mea era acolo, acasă la copii și părinți. După mai multe tentative nereușite de a mă întoarce în Moldova, am hotărât să-mi aduc copii în Italia. Eram singură și nu era ușor, dar aveam un lucru bun care mi-a permis să închiriez un apartament și să respect condițiile pentru reintregirea familiei.
Am trecut printr-o odisee, dar în 2007 am avut copilașii alături de mine. Pe atunci, aveau 14 și 7 ani. Când au început școala și să învețe limba italiană, băieții mei am început să-mi facă obervație că nu vorbesc corect limba italină, că nu mă exprim corect, de aici a și început totul: cursuri serale pentru limba italiană de la nivelul de bază, până la cel mai avanzat. Am cunoscut persoane de diferite naționalități, care făceau cursurile pentru a continua studiile, ori pentru a găsi un post de muncă mai bine plătit.
M-am interesat ce aș putea face cu cunoștințele mele obținute în Moldova aici în Italia. Am înțeles că trebuie să învăț totul de la început, deși principiul de contabilitate este același, regulile de aplicare a legilor italiane sunt diferite. După mai multe cercetări, în 2013 am găsit cursul potrivit în Padova.
Am obținut atestat de calificare profesională, recunoscut în toată comunitatea europeană. Făceam peste 100 km dus-întors, de 4 ori pe săptămână. Toata ziua eram la muncă și seara la lecții, mai aveam casă și copii să-i pun la cale cu toate activitățile extarașcolare. Nu a fost ușor, multă energie și bani chieltuiți, dar dorinta de a schimba cursul vieții mele și de a da un exemplu copiilor mei, că la orice vârstă, poți învăța dacă dorești, poți obține rezultate mărețe.
Nu terminasem încă cursul, mai aveam o lună până la examenul de stat, dar am reușit să obțin un contract de muncă într-o companie de audit (studio commercialistico). Mă ocupam de contabilitate și fiscalitate la mai multe întreprinderi. Când s-a terminat contractul de muncă, am urmat un alt curs despre fiscalitatea persoanelor fizice în campania fiscală, după care am activat într-o asociație în calitate de operator fiscal pentru procesarea declarațiilor pe venit.
Natalia Ghilașcu: Așa cum dețineți o experiență de activitate în sfera serviciilor fiscale, ce diferențe vedeți în calitatea prestării acestor servicii, dacă vă reușește să faceți o comparație cu situația din Republica Moldova?
Natalia Țurcanu: După atâta vreme, nu știu care este situația la moment în Moldova în domeniu fiscal, de aceea, nu pot face o comparație cu perioada când activam la Ispectoratul Fiscal, au trecut prea mulți ani. În perioada anilor ’93 până în 2000, din câte îmi aduc aminte, în sistemul fiscal erau schimbări la fiecare 6 luni, nu erau calculatore, tot sistemul contabil era executat manual. Trăiam într-o perioadă foarte grea, când primeam salariile odată la trei luni, când seara aveam curent electric numai pe o perioadă de 2 ore, nu mai zic de trasport public și alte servicii. Noi, inspectorii fiscali, când ieșeam la controale periodice în întreprinderile din sate, achitam trasportul de pe cont propriu.
În Italia, sistemul fiscal este structurat în alt mod. Există Agenția delle Entrate, care colectează toate datele fiscale, fie de la întreprinderi, cât și de la persoanele fizice. Se petrec controale automatizate, în baza unor criterii relevante pentru fiecare domeniu. Dacă au suspectat că datele nu sunt introduse corect în declarațiile prezentate, îți trimit acasă un aviz, te invită în oficiu să prezinți actele doveditoare. O altă companie, Guardia de Finanze, care operează în teritoriu și execută controale operative, îi verifică doar pe cei suspecți și care au încălcat legea fiscală.
Natalia Ghilașcu: În Moldova s-a reușit digitalizarea procesului de depunere a declarațiilor pe venit, cozile sunt mai mici, cu toate acestea, mai sunt agenți economici care ascund veniturile reale. În Italia, cum se soluționează aceste probleme din sistem?
Natalia Țurcanu: Acestă problemă e foarte actuală și în Italia. Lupta împotriva muncii și veniturilor “la negru” e prezentă zi de zi. Cu această problemă se confruntă și migranții moldoveni, care lucrează ca îngrijitori sociali. Se acceptă contracte mai puțin plătite, sau primesc un salariu mai mare, dar care e plătit “la negru”. Mulți ani la rând, se gândeau că odată ce plătesc contribuțiile și au un contract, își fac datoria.
Contribuțiile plătite de angajator le revin pentru pensie și asistență socială, cum ar fi șomajul, alocațiile pentru familii cu copii, maternitate și altele. Acestea, însă, nu cuprind acele taxe pe care fiecare persoană este obligată să le achite. Ei prezintă, de obicei, Declarația pe venit modelul 730 sau Unico, pentru a putea beneficia de serviciile pe care le oferă statul prin intermediul oficiilor sale publice (şcoli, spitale, primării etc.)
În ultimii ani, știu cazuri de la nordul Italiei când Guardia de Finanze s-a prezentat la ușa persoanelor (badantelor) la locul de muncă, cerând informații despre corespunderea informațiilor cu privire la declarațiile pe venit. Multe persoane s-au pomenit cu amenzi de mii de euro. În Italia nu poți să te justifici că nu știi legea, ori că nimeni nu te-a informat despre datoria față de statul italian.
Natalia Ghilașcu: În Moldova, la fel, ați lucrat inspector fiscal în orașul Anenii Noi. În Italia există mai multă apreciere, respect, responsabilitățile sunt cumva mai mari?
Natalia Țurcanu: Respectul și aprecierea le obții prin muncă. Resposabilitățile aici sunt mari, dar și cerințele la fel. La perfectarea declarațiilor pe venit, când profesionistul greșeste, plătește atât impozitul, cât și sancțiunile respective. De aceea, cine se prezintă în fața noastră, știe că suntem pregătiți bine și profesional și trebuie să evidăm orice eroare.
Unicul lucru care l-am observat după ultima mea vizită în Moldova este că, celor care lucrează în birouri, le lipseste amabilitatea. Nici la un simplu “buna ziua” nu te aștepți, să nu mai zicem de un simplu zâmbet, ori să te întrebe “cu ce vă putem ajuta?”. Asta e o problemă foarte mare pentru toți funcționarii publici. De multe ori, mă gândesc că în Moldova nu ar fi rău să se creeze o școală, unde se predau principiile amabilității în relațiile interpersonale și în serviciul public.
Vorbind despre căutarea unui loc de muncă în Italia, migranţii moldoveni trebuie să facă față multor factori: cunoaşterea limbii italiene; modul de gândire al patronului, care are îndoilei când angajează o persoană necunoscută; gradul de pregătire profesională al solicitantului la locul de muncă; statutul de migrant legal.
Natalia Ghilașcu: Cât de abili sunt cetățenii moldoveni să depășească aceste stereotipuri și cerințe?
Natalia Țurcanu: În ultimii ani, s-au reglementat diverse forme de contracte de muncă. De exemplu, la angajarea unei badante, se cere certificatul pentru acordarea asistenței persoanelor, sunt multe cursuri de acest gen, dar sunt încă puțini care le trec. În fiecare comună, pe teritoriul statului italian se organizeaza cursuri gratuite de limbă italiană pentru străini, dar puțini îl frecventează, pentru că consideră că le este destul să știe minimum necesar pentru a comunica. E importat să-ți cunoști drepturile și responsabilitățile de muncă în orice domeniu, dar nu poți dobândi aceste cunoștințe fără să înveți.
Se observă două tendințe în rândul conaționalilor noștri: cei care s-au stabilit cu familia definitiv în Italia urmeaza cursuri de limbă italiană și cursuri profesionale pentru a obține un post de muncă mai bine plătit, încearcă să se integreze mai bine în mediu italian.
Sunt și moldoveni care ajung numai pe o perioadă scurtă, în timp ce familia lor se află în Moldova. Aceste persoane nu dezvoltă relații interpersonale cu italienii, nu vor să accepte modul diferent de a gândi și a acționa ai italienilor, nu vor să învețe limba italiană. De multe ori, aceste persoane acceptă un salariu mai puțin plătit, ori contractele de muncă nu corespund obligațiilor.
În ultimul timp, întâlnesc tot mai multe cazuri când, femeile care au muncit ani la rând, doar acum își dau de seama că ajung la vârsta de pensionare și nu vor avea o pensie decentă nici în Moldova, nici în Italia, pentru că au preferat să fie plătite “la negru” decât să respecte contractele naționale.
E dificil să explici acest fapt și tinerilor, pentru că se gândesc că au toata viața înainte, nu contează daca nu ești asigurat medical, ori nu plătești contribuțiile, impozitele. Vin la muncă cu pașapoarte biometrice, crează o piață ilegală a muncii.
Știm cu toții că în Moldova este mare sărăcie și fiecare își câștigă pâinea cum îi stă în putere, dar în ultimul timp, acest fenomen defavorizează persoanele migrante, care deja se află de mulți ani pe teritoriul italian. Criza economica se resimte mult și în Italia. Cu câțiva ani în urmă, auzeai că puține femei italiene făceau munca de badantă, acum, din anunțurile pentru căutarea unui post de muncă, vezi tot mai multe italience care se oferă în calitate de badante.
Natalia Ghilașcu: Dacă ați avea oportunitatea să reveniți în Moldova cu o fucție de decizie, să contribuiți la o schimbare în ceea ce privește îmbunătățirea sectorului fiscal, ați accepta această ofertă?
Natalia Țurcanu: Nu cred că este atât de ușor să revin în orice funcție din sectorul fiscal din Moldova. În primul rând, am nevoie de mai multă experiență în Italia și trebuie să învăț din nou Codul Fiscal al Moldovei ca sa pot face o comparație. În al doilea rând, familia mea este aici în Italia, copii mei încă învață. Nu nu cred că voi putea accepta nicio ofertă de muncă care mă poate purta din nou departe de familia mea.
Vă mulțumim! Urmăriți în continuare portalul Moldova Times, ca să aflați din partea a II-a interviului, cum i-a reușit Nataliei, prin intermediul Asociației băștinașilor din Cimișlia, să aducă investiții sociale!
Acest interviu a fost realizat cu susținerea Biroului pentru Relații cu Diaspora, în cadrul Programului Diaspora Engagement Hub, al proiectului ”Consolidarea cadrului instituțional al Republicii Moldova în domeniul migrației și dezvoltării”, implemetat în parteneriat cu OIM Moldova și finanțat de Agenția Elvețiană pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC). Opiniile exprimate de autor nu sunt neapărat împărtășite de către fondator.
