Istoria a inceput in 2013 cînd m-am apucat de apărarea victimelor din Bălți care au fost violate de medicul internatului.
Atunci împreună cu colega mea Doina Ioana Străisteanu și Gabriela Șoronga am mers și am ascultat fiecare istorie cutremurătoare a acestor victime, unele din ele nu au ajuns pînă la finalul procesului de judecată altele nici nu au mai ajuns cu viață să depună mărturii în judecată au decedat.
Straniu a fot că fiecare deces a fost suspect și a survenit după intentarea investigației penale împotriva medicului care a fost cercetat penal în libertate, însă nimeni nu a dorit să investigheze decesul fetelor și nimeni nu a fost sancționat pentru aceste decese… deși cunoaștem că fiecare deces în instituția statului trebuie investigat iar pentru fatul că persoana nu a fost în siguranță în această instituție există responsabili, nu poți să te înneci în cada cu apă într-o instituție și la final să spui că nimeni nu este vinovat….
Cum e să fii avocat și să asculți astfel de istorii dureroase despre cum zi de zi erau forțat luate fetele de către medic și violate, cum asistenta medicală ducea fetele ca să fie violate, cum nu au fost protejate ani la rînd de sistem, cum ele s-au plîns procuraturii , Ministerului Muncii Protecției Sociale dar nimeni nu le proteja din simplul motiv, ele au o dizabilitate intelectuală…
Nimeni din autorități nu se întreba , cum 18 persoane cu dizabilitate intelectuală ar putea să alcătuiască astfel de istorii? Care ar fi interesul lor? Pentru ce? Totuși întrebări în Moldova nu se pun, autoritățile sunt preocupate de propriile probleme și nicidecum nu cu problema apărării drepturilor omului fără nici o discriminare.
De fiecare dată cînd ascultam aceste istorii alături de fete era psihologul Adeola Cornelia care le acorda asistență și suport, însă după aceste istorii cutremurătoare, am să recunosc , noi tot aveam nevoie de asistență psihologică, fetele plîngeau cînd povesteau calvarul și noi nu ne puteam ține lacrimile, unii ar spune că nu este profesional, dar noi, avocații tot suntem oameni și avem suflet.
A plînge nu înseamnă să nu fii profesionistă aceasta înseamnă că ești om pînă la urmă și cînd vezi, simți aceste ne dreptăți și această injustiție din țara unde sunt legi bune dar nu sunt aplicate desigur că îți dau lacrimile..
Multe crime au fost comise în internatul psihoneurologic din Bălți, dacă se depista că cineva din fete era însărcinată nimeni nu se uita la termenul de sarcină, ori la voința fetelor, ele cu forța erau duse să avorteze….. ele plîngeau cînd povesteau și spuneau că copii se nășteau vii dar lor ulterior li se dădea cadavru învelit în hîrtii să meargă să-l înmormînteze.
Medicii au recunoscut că erau supuse avorturilor și chiuritajului și invocau următoarea frază ” dar voi ce vreți? Să se nască copii bolnavi?”
Eu vreau doar un lucru să se respecte drepturile omului, dreptul la reproducție a acestor fete, ori voi, ca medici nici nu ați vrut să le investigați și să vedeți cum se va naște acest copil? Nu ați întrebat de aceste mame ce vor ele? Oare este atît de greu de înțeles că drepurile omului sunt pentru toți oriunde egale? Nici o victimă nu a fost lipsită de discernămînt nici o victimă nu avea tutelă ceea ce demonstrează că ele sunt capabile să decidă ce vor și ce nu vor…
După ce le era dat trupul ne însuflețit, ele au mers cu cadavrul prin troleibuze au săpat o groapă în cimitir și și-au înmormîntat copii, păi cum să nu plîngi alături de aceaste victime? Unele din ele erau victime nu doar a violului, dar și victima căreia i s-a omorît copilul!
În instanță martorii au declarat că violurile nu erau comise doar de acest medic , au declarat că și directorul era complice, dar, totuși procurtaura nu a investigat aceste declaratii iar ex – directorul era martorul inculpatului și se lăuda la ședința de judecată cu diplome de merit eliberate de Ministerul Muncii Protecției Sociale… la fel s-a lăudat cu ordinul eliberat de către președintele țării, ei, cum, Moldova știe să elibereze ordine, diplome dar nu știe să apere drepturile omului, iar pentru încălcarea drepturilor omului poți fi și premiat….
S-a vorbit în șoaptă pe holurile judecătoriei despre faptul că fetele spun adevărul și de zeci de ani se cunoștea acest adevăr, cele care vorbeau erau asistente medicale însă nu au vrut să depună aceste declarații în instanță de frică că vor fi condamnate de rude, de cunoscuți și de alți medici ai internatului…
Se cunoștea că acest medic a hărțuit sexual o soră medicală care s-a concediat din această cauză și a plecat din internat, se vorbea despre aceasta în șoaptă, totuși femeia a refuzat să vină ca martor ca să nu fie condamnată de soț și de rudele ei, că în Moldova dacă femeia este violată sau supusă hărțuirii sexuale înseamnă că tot femeia este vinovată.
Atunci cînd a început investigarea acestui caz cutremurător și cînd medicul a fost luat de polițiști, acesta încă nu avea avocat dar a recunoscut că el a fost cel care a violat însă declarații scrise nu s-au luat ca să nu să se încalce dreptul învinuitului la apărare, au așteptat să vină apărătorul și după sosirea acestuia deja inculpatul a refuzat să depună declarații și toți acești ani s-a folosit de dreptul de a nu da declarații. Nu scriu numele ofițerului de urmărire penală care a comunicat aceasta, dar el, a fost cel care a spus că da, inculpatul a comis infracțiunea numai că nu crede că va fi condamnat… aici citat închis….
Expertiza psihiatrică a fetelor a concluzionat că ele nu sunt capabile să inventeze, ori să spună minciuni anume din cauza dizabilității pe care o au și dacă acest fapt cu ele nu se întîmpla ele nu pot să memoreze astfel de scenarii groaznice, acestea se pot memora doar dacă cu ele personal s-a întîmplat această infracțiune.
Din 2013 pînă în 2016 pînă la plecarea mea din Moldova, am fost intimidată de mai multe ori ca să tac, ca să nu mai vorbesc despre acest caz, la ce îmi trebuie mie să apăr aceste fete, să las omul ăsta în pace și instanța să spună cuvîntul său este ori nu este vinovat, de ce eu le cred pe fete care ”nu sunt tefere la cap” și nu cred un om ”sănătos la minte” cum este medicul.
Acum am să recunosc că intimidările veneau și prin intermediul rudelor mele, cărora li se spunea de ce eu nu mă pot liniști? De ce nu îi dau omului pace? Am primit și sunete de la persoane care pînă la urmă am înțeles doar că sunt lucrători medicali și rugată să nu fie mediatizat acest caz…….
Ceea ce nu s-a înțeles este faptul că eu, nu am nimic personal cu inculpatul, iar toate acțiunile mele erau strict profesionale, concluziile mele erau bazate nu doar pe declarațiile fetelor ci inclusiv declarațiile martorilor , am verificat declarațiile fetelor prin diverse intepelări în adresa instituțiilor de stat să verific dacă funcționarul X ori Y în perioada de referință a victimilor activa în acea instituție, deoarece fetele numeau și nume a persoanelor cărora ele se plîngeau, și s-a confirmat că spun adevărul… Deci toată această muncă m-a adus la o singură concluzie fetele nu mint, dar nici nu au interes să mintă, ele s-au simțit alături de avocați în siguranță de aceea au vorbit.
Unii colegi de ai mei din mun. Bălți mă preîntîmpinau că o grupă de avocați intenționa să se adreseze la CNA cu plîngere împotriva noastră a avocatelor care apără aceste victime ……… Atunci am rîs și am spus, aș vrea să o văd și pe aceasta, dar s-a renunțat la această idee iar noi ne-am continuat activitatea.
Acest caz nu este doar despre viol, omorul pruncilor ne născuți, acest caz este și despre discriminare, dacă astfel de infracțiuni se comiteau împotriva unei persoane care are rude, care nu este orfană și nu a trăit toată viața în internat asupra unei persoane fără dizabilități intelectuale, atunci autoritățile erau să investigheze plîngerile, pe cînd în cazul fetelor s-a admis zeci de ani la rînd să se comită infracțiuni cu caracter sexual și nimic să nu să se întîmple, nimeni să nu fie atras la răspundere.
Într-o societate democratică dacă era să fie sesizat un astfel de caz, cercetat penal era să fie și directorul și acei reprezentanți a Ministerului care veneau cu verificări în instituție și nu au luat în considerație plîngerile fetelor niciodată.
De ce am revenit la acest caz, e simplu, azi data de 22.08.2016 am așteptat să fie sentința instanței, dar nu a fost să fie și deja s-a amînat cauza pe 26.09.2016 și nici atunci nu e sigur că va fi deoarece agenda nu a fost coordonată cu judecătorul care se află acum în concediu, așa că toate șansele ca următorul crăciun inculpatul să-l petreacă acasă în liniște lîngă familia sa.
Avem oare justiție în Moldova? O să cunoaștem doar după ce vom ști care este finalitatea acestui caz….
Mai mult, acum în SUA studiez mecanismul de apărare a victmelor abuzurilor sexuale , violenței în familie etc. și să știți că dacă o victimă telefonează 911 și sesizează comiterea unei astfel de infracțiuni nimieni nu o va întreba dacă este victima cu dizabilități ori nu, ci va porni imediat investigația iar învinuitul va fi reținut și trimis în judecată. În SUA nimeni nu are voie măcar să te apuce de mînă fără acordul tău , iar angajatorul are obligația să prevină orice infracțiune cu caracter sexual la locul de muncă și dacă nu o face sancțiunile sunt dure și pentru angajator….
