Irina VanPatten, Seattle

Când m-am mutat în SUA, și am auzit pentru prima oară de Ziua Sfântului Valentin ca fiind Ziua Îndrăgostiților, am început a râde. Ce tristă ar fi viața dacă dragostea ar ateriza pe Pământ numai o dată pe an? Eu înțeleg de ce 14 februarie e o zi de dragoste pentru vânzătorii de flori și producătorii de ciocolate și bijuterii. Să le dea Domnul succes în business, căci dacă este cerere, va fi și ofertă.

Irina VanPatten

Dragostea, pentru mine, este prezentă oricând, cum ai trăi o zi obișnuită, când mă scol dimineața mofturoasă și nepieptănată, iar soțul îmi dă un sărut pe obraz și mă întrebă: ”Vrei cafea? Ți-am făcut o cană cu French Roast, și ți-am cumpărat ciocolată neagră de 75% pentru că știu că de asta-ți place.” Asta deși el nu poate suferi nici cafeaua, nici ciocolata neagră.

Ori când el vrea să meargă la un show de mașini clasice, iar eu, mai degrabă, m-aș duce la un show musical, mă duc cu el, pentru că văd cum îi ard ochii și cum vorbește cu fiecare om care-l întâlnește pe drum, cu sufletul la gură despre motoare și roți, și vopsea pentru mașini, ore întregi. Dar tac și merg cu el, fiindcă-i asta-i pasiunea lui.

I-am spus demult să nu-mi mai cumpere nicio bijuterie. N-o port mai mult decât o dată de două ori pe an la un eveniment sau de Anul Nou. Cine poartă perle la serviciu? Nu le pot purta nici când merg să fac jogging, nici la sala de sport. ”E doar o cheltuială de bani,” îi zic.

Imagine simbol

Totuși, a fost o Zi de Valentin pe care am s-o țin minte cât voi trăi. În februarie 2017, soțul mă întrebase, ca de obicei, ce vreau pentru Ziua Îndrăgostiților? Iar eu rup ochii de la grupul de pe Facebook care făcea un fundraising pentru un solicitat de azil, un tânăr numit Vlad, pe care nu-l știam personal, dar care era în detenție pentru că nu avea bani pentru a achita taxa de grațiere. Un grup de voluntari de non-profit încerca să-l ajute, și-i zic: ”Hai mai bine să donăm banii ăștia pentru Vlad. Ce cadou poate fi mai prețios decât libertatea unui om inocent?”

Și am donat amândoi, și nu o dată, ci de două ori, până s-a ridicat toată suma necesară, cu ajutorul unui grup întreg de oameni, care ca și noi, nu puteau rămâne indiferenți. După două luni de muncă intensă a avocaților de la imigrație și cu ajutorul unei femei curajoase din Ucraina, care a inițiat petiția de a-l elibera, și care de fapt, și-a asumat responsabilitatea legală pentru el, tânărul a fost eliberat.

Hai la HORA in America!

Dincolo de tiparele unei noi reviste în SUA, "HORA in America", veți înțelege că această inițiativă este concepută exact pentru tine, și nu doar pentru că avem o comunitate de români talentați, dar și dornici să aducă schimbări în sistemul american. Abonează-te azi și simte pulsul Americii! Online – https://sowl.co/49TO1Tipar (prin posta) – https://sowl.co/RY5ZD

Posted by HORA in America on Sunday, October 28, 2018

După aia, am uitat de această întâmplare, dar un an mai târziu, am avut ocazia să fac un interviu cu Vlad și cu “doamna salvatoare”. Când am auzit prin ce au trecut amândoi ca să-și atingă scopul, mi s-a ridicat părul măciucă. Noi, cei care niciodată n-am fost într-o astfel de situație, nu ne putem nici măcar închipui prin ce trece omul când ajunge să lupte singur contra sistemului.

Pentru noi a fost doar un fundraising făcut de pe o margine de canapea, în liniștea propriei noastre case, care nu ne-a costat decât câteva minute, și nu mai mult de vreo câteva sute de dolari, dar pentru el a fost în sensul cel mai direct al cuvântului, o ocazie de a se salva. Asta este cea mai incredibilă Zi de Valentin din viața mea! Nici o bijuterie din toată lumea nu mă poate face la fel de fericită!

Comments

comments