pictură de Cezara Kolesnik

Cezara Kolesnik este artista care și-a dedicat o viață întreagă pentru pictură și a plecat în Franța, acolo unde și-a continuat studiile la Sorbona, apoi s-a stabilit în Belgia.  Lucrările sale au avut un succes răsunător la Paris, Bruxelles, Istanbul, Amsterdam, Lausanne, Dijon, București și desigur Chișinău. Într-un interviu pentru Moldova Times, ea spune că originalitatea se ascunde în lucrurile simple, iar plăcintele și bucatele tradiționale nu este unicul mijloc de a-ți păstra cultura și valorile din țara de origine. 

Natalia Ghilașcu: Dragă Cezara Kolesnik, tablourile dvs. pot fi găsite în întreaga Europă. Până la urmă, cine le preferă cel mai mult?

Cezara Kolesnik: E greu de spus cine le preferă, amatorii tablourilor mele sunt de diferite origini și vârste. Cred că dacă aș face o categorie, ar fi oamenii care iubesc culoarea. În ultimii ani, observ din ce în ce mai mulți compatrioți care apreciază lucrările mele și le colecționează, asta desigur mă bucură mult. În general, cineva care cumpăra o lucrare, are deja o istorie legată de ea, o istorie personală.

Natalia Ghilașcu: În decembrie 2016 ați revenit la Chișinău, după o lungă pauză, pentru a prezenta propria expoziție „Culorile copilăriei”. Jumătate din suma adunată din vânzarea lucrărilor expuse  a fost donata CCF ului in sprijinul proiectelor lor sociale. Care a fost reacția publicului de la Chișinău față de gestul generos de care ați dat dovadă?

Cezara Kolesnik: La Chișinău am revenit după foarte mult timp, ca artistă. A fost o expoziție foarte frumoasă și caldă, publicul m-a impresionat prin entuziasmul său și prin dorința de a comunica. M-am simțit ca acasă, pentru prima dată după mulți ani la Chișinăul, nu mi-a părut atât de urât, cred că datorită întâlnirilor cu oamenii frumosi. Cât despre generozitate, cred că cu adevarat generosi au fost acei care au venit la expoziție și au plecat cu o lucrare.

Natalia Ghilașcu: Cît de des susțin artiștii și pictorii proiectele de caritate în Belgia sau Franța? Există această practică de a se implica în susținerea persoanelor vulnerabile?

Cezara Kolesnik, artistă

Cezara Kolesnik: La acest subiect e greu să generalizezi. În Europa se practică foarte des expozitii cu scop de caritate sau concerte, artistii sunt și ei oameni și se implică atunci când le este aproape o tema sau alta. Cred că în Moldova am putea face mai multe la acest subiect. Artiștii pot sensibiliza publicul, pot ajunge mai aproape de oameni, pot transmite anumite mesaje.

Natalia Ghilașcu: Tematica despre copilărie este cea care vă motivează cel mai mult să pictați în culori cât mai vii. De unde găsiți inspirație pentru a reda fețele acestor copii, sunt reale sau imaginare? 

Cezara Kolesnik: Inspirația o găsesc în copilărie, în amintirile ei luminoase, dar și în copiii din jur. Lumea lor e mai interesantă decât a noastră. Tablourile pe care le pictez sunt ferestre prin care evadez, sunt amintiri pe care le inventez din nou. Sunt tablouri care povestesc ceva și sunt tablouri în care, pur și simplu, există o muzica în culoare. Inspirație există peste tot în jurul nostru, e destul doar să fim receptivi ca niște copii.

Există necesitatea sau interesul pentru a dezvolta o comunitate dintre artiștii moldoveni și cei europeni, care să lanseze unele proiecte comune?

Cezara Kolesnik: Cred că în Moldova deja există de mai mult timp asociații care se ocupă cu proiecte internaționale (în orice caz, existau ceva timp în urmă). Cred că o colaborare sau interacțiune cu artiștii din alte culturi poate aduce un suflu noi vieții artistice de la noi.

Natalia Ghilașcu: Ce obstacole întâlnește un artist care imigrează în Occident, presupun că nu este uşor să te afirmi pe o nouă piață, într-o altă societate. În cazul dvs, câți ani a trebuit să treacă pentru a depăși aceste bariere?

Cezara Kolesnik: Pentru un artist niciodata nu a fost usor și asta nu depinde de țară. Drumul spre afirmare e drumul de o viață, cu toate complexitățile pe care le presupune un așa drum. Cred că e mai interesant să încerci să evoluezi într-o altă țară decât a ta, ieșind din zona de comfort, te cunoști mai bine pe tine însuți, sau măcar să încerci. Cred că provocările unei societăți necunoscute te face să crești mai repede.

Natalia Ghilașcu: Care sunt viitoarele expoziţii pe care le planificați şi ce noi teme ați prefera să explorați în pictură?

Cezara Kolesnik, artistă

Cezara Kolesnik: Această temă e “tabu”. Nu obișnuiesc să vorbesc despre viitoarele expoziții, cât despre teme, nu-mi place sa planific o temă sau alta. Fluxul creativ al ideilor și temelor își are propria existență, care nu depinde de dorințele mele conștiente. E cumva la fel ca și atunci când înveți a înota, fiind stresat, nu poți pluti. Eu încerc să mă las purtată de apele creației.

Natalia Ghilașcu: Vin și moldovenii să vă vitize expozițiile pe care le organizați în străinătate?

Cezara Kolesnik: Sigur că vin, după cum am spus, nu există o nationalitate care ar fi cea mai prezentă la expozițiile mele. În ultimii ani, observ un fenomen interesant, o revalorificare a producătorilor locali, a tinerilor creatori și cred că acest lucru este foarte pozitiv. Se publică cărți care se citesc, se organizează expoziții internaționale de pictură, festivale etno-folclorice, toate aceste lucruri sunt necesare unei societăți.

Moldova trăiește în două ritmuri, a celor plecați și a celor rămași, încă nu avem un echilibru între aceste doua societăți. Problematica familiilor care își cresc copiii în afara țării, este cum să transmită “valorile naționale”, cum să păstreze tradițiile etc. Solutia cea mai evidenta este ”bucătăria națională” sau dansurile folclorice, doar că uitam că asta e doar o parte din cultură, mai există și literatură, artă și muzică contemporană. O generație tânără crescută în afara țării nu se va identifica cu țara de origine doar prin plăcinte.

Natalia Ghilașcu: Ce ar trebui să învețe moldovenii de la cetățenii europeni pentru a îmbunătăți relațiile culturale și a putea promova libertatea de exprimare?

Cezara Kolesnik: Probabil să învețe a comunica mai bine și mai deschis. De multe ori, observ un anumit complex de inferioritate față de nivelul de trai în zonele rurale, de parcă asta ar fi un obstacol pentru cei curioși să cunoască Moldova. Trebuie să fim mai simpli și mai autentici fără a crede că suntem mai extraordinari ca alții sau, dimpotrivă, fără valoare. Originalitatea se ascunde în lucrurile simple.

Vă mulțumim!

Acest interviu a fost realizat cu susținerea Biroului pentru Relații cu Diaspora, în cadrul Programului Diaspora Engagement Hub, al proiectului ”Consolidarea cadrului instituțional al Republicii Moldova în domeniul migrației și dezvoltării”, implemetat în parteneriat cu OIM Moldova și finanțat de Agenția Elvețiană pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC). Opiniile exprimate de autor nu sunt neapărat împărtășite de către fondator. 

Comments

comments

Publicitatea ta