Diaspora este oglinda societății, arată cât de dispersată este societatea din Republica Moldova

0
2799
Elena Dragalin, președinta "Asociației Moldova AID"
Elena Dragalin, președinta “Asociației Moldova AID”

Diaspora este oglinda societății, arată cât de dispersată este societatea Republicii Moldova, dar diferiți fiind, avem nevoie de o coeziune națională, indiferent de naționalitate, de limba vorbită, de apartenența religioasă, de sex, de vârstă, de stare socială. De această părere este Elena Dragalin, inițiatoarea mai multor proiecte sociale a comunității moldovenilor din SUA, care a pus bazele unei platforme a diasporei din America de Nord, și anume, Convenția Mold-Americană. Fiind plecată din Republica Moldova de mai bine de 20 de ani, a reușit să fondeze Asociația “Moldova AID”, care continuă să aducă schimbări pozitive în societate.

Natalia Ghilașcu: Stimată Elena Dragalin, cetățeni ai Republicii Moldova din 28 de țări, stabiliți peste hotare, au participat în august la lucrările Congresului Diasporei, la Palatul Republicii. Ați venit și cu un discurs prin care ați îndemnat cetățenii să fie mai prudenți în luarea deciziilor. Care au fost cele mai importante rezultate la care ați ajuns? Cu ce sentiment ați plecat de la această întâlnire de lucru și ce urmează să întreprindeți mai departe?

Elena Dragalin: Discursul meu la Congres, mai bine zis introducerea de două minute, a devenit un fel de senzație online cu aproape 38 de mii de vizualizări. Cu această ocazie, am primit sute de mesaje de încurajare în public și în privat, dar și multe critici pe rețele de socializare și în presa nu știu cui. Cel mai mult m-a amuzat mesajul unui tânăr din Diasporă, resident în SUA, care mă întreba dacă am zis ceva mai mult decât a găsit el pe net. Când i-am răspuns că ceea ce vede, aceea și este, a întrebat mirat:

“Atunci de ce atâta tărăboi?” Mă întreb și eu același lucru. Nu am vorbit decât despre necesitatea de a avea o instituție publică independentă, vizând BRD-ul; despre dreptul de a ține un discurs public, fara a fi ghidați de către insituțiile de stat; despre conștiința civică a fiecăruia dintre noi; despre votul educat și conștient; dar și despre faptul, că nu ne putem permite să fim apolitici, rezervând dreptul de a face politică doar partidelor și instituțiilor de stat și am îndemnat ca fiecare să se implice cât mai activ în viața politică și socială. Într-o țara democrată, un elev din școala medie ar fi ținut un astfel de discurs la adunarea clasei, ca pe un exercițiu de democrație în acțiune.

După părerea mea, cel mai important rezultat obținut la acest congres a fost faptul că lumea a spus tot ce a dorit și ce a durut-o. Chiar dacă a fost un pic haotic, pentru că democratia se învață în timp, participanții au avut microfonul liber, pentru care am pledat în prezentarea mea.

Sentimentul cu care am plecat de acolo este că suntem, ca societate, încă foarte departe de a înțelege democrația și că ne vom face încă foarte multe cucuie până vom ajunge s-o practicăm. Mi-a părut rău, că sugestiile mele au fost interpretate de către echipa BRD drept critici personale, când eu m-am referit la insituție.

M-a mirat faptul că organizatorii se așteptau că lumea va veni pe cont propriu de peste mări și oceane pentru o prezență pasivă, atunci când la conducere stă un grup mafiot, care a capturat toate instituțiile statului; când Diaspora este lipsită de dreptul de a-și finanța un partid, care să-i reprezinte interesele; când pensiile sunt de 900 de lei și salariile de 5000 de lei; când sistemul de educație și cel al ocrotirii sănătății sunt sub orice nivel; când un primar de capitală îți râde în față și mai construiește o gheretă ca pe moșia lui proprie; și când generații întregi vor trebui să acopere gaura financiară făcută prin furtul miliardului și nu numai.

Întrebarea despre ce urmează să întreprindem, sper că se referă la noi, ca societate și nu la mine personal, pentru că doar un efort colectiv ar putea schimba ceva spre bine. Și acest efort ar trebui făcut, în primul rând, în vederea înțelegerii și a practicării democrației.

dragalin2Natalia Ghilașcu: Care au fost principalele preocupări ale reprezentanților diasporei la această întâlnire și ce sugestii aveți pentru următoarele evenimente de acest gen?

Elena Dragalin: Am menționat și anterior că nu consider Congresele Diasporei ca fiind reprezentative. Avem cel puțin un million de oameni plecați peste hotare, care constituie așa numita Diasporă, iar Congresele, în cel mai bun caz, întrunesc puțin peste 100 dintre ei. Participanții vin din proprie inițiativă, nefiind delegați de nimeni. Așa că, mai degrabă, ar trebui să ne referim la participanții la eveniment decât să-i numim reprezentanți ai diasporei.

Ceea ce ține de preocupările participanților la Congresul al VII-lea, acestea au fost variate și s-au axat în mod special pe relațiile cu BRD și transparența granturilor oferite, pe votul în Diaspora, pe procedurile vamale, transferarea pensiilor, echivalarea diplomelor și altele. Multe probleme au fost ridicate, iar soluțiile, în mare parte, au fost promise că vor veni mai târziu prin email. La Congres a circulat chiar și o glumă, poate că la următorul Congres să și participăm prin email?

Pentru viitoarele evenimente de acest gen, cât și pentru întreaga activitate a organizatorilor, adică a Biroului pentru Relatii cu Diaspora, aș sugera ceea ce am sugerat și la Congres:

•BRD ar trebui sa activeze ca o instituție independentă și să aibă o conducere echidistantă și apartinică.

•BRD ar trebui să asigure transparența activităților, a granturilor oferite și evenimentelor organizate.

În ceea ce privește organizarea Congresului, ar trebui să fie inclusă în comitetul organizatoric și o persoană din diasporă. Consultările de pe Facebook și email nu sunt eficiente, pentru că sau nu se ține cont de ele sau, dacă se ține și iese rău, nimeni din Diaspora nu își asumă vreo responsabilitate.

Dvs. îmi spuneți că la Congres au participat cetățeni din 28 de țări. Poate. Dar eu mi-ași fi dorit ca această informație să fie anunțată la deschiderea evenimentului și totodată să fie făcut public și numărul exact al participanților. Mi-aș fi dorit ca ecusoanele participanților să conțină și informația despre țara din care vin. Aș fi apreciat să cunosc și lista participanților, cu informația despre țara de reședință, localitatea, organizația, și datele de contact.

Festival International din Raleigh
Festival International din Raleigh

Toate aceste lucruri le-am sugerat înainte de Congres și acum solicit BRD-ului în mod public, prin intermediul acestu interviu, lista participanților de la Congres cu informația despre țările de reședință, localitățile, organizațiile și datele publice de contact.  Dacă se dorește cu adevărat crearea unei rețele de comunicare și conlucrare în Diasporă, această listă este piatra de căpătâi. S-ar putea îmbunătăți și programul evenimentului. În loc să se lucreze în sedință plenară pe tot parcursul, ar fi indicat să fie create secții pe interese. Sugestii se pot face multe, dar cine va ține cont de ele?

Natalia Ghilașcu: Ați participat și în edițiile anterioare ale Congresului Diaporei. Interesele cetățenilor plecați peste hotare s-au schimbat sau rămân aceleași în ceea ce privește decizia de a investi în Republica Moldova?

Elena Dragalin: Da, am participat și la Congresul precedent, dar despre interesele cetățenilor plecați nu afli la astfel de evenimente. Mai degraba aceasta se întâmplă atunci când discuți cu prietenii și colegii, când te implici în viața comunității din localitatea sau țara de reședință și nu în ultimul rand, când ești parte a comunității virtuale cu care comunici permanent. În ceea ce privește interesul cetățenilor plecați peste hotare de a investi în Republica Moldova, părerea mea este că a rămas același de mai mult timp, adică este nul. Nu cred că e cazul să explic de ce. Orice om, care și-a muncit banul, nu va risca să-l ducă într-o țară coruptă și capturată și să-l dea cuiva în schimbul la gogoși.

Natalia Ghilașcu: Sunteți fondatoarea şi preşedintele organizaţiei Moldova AID din SUA, care a împlinit 5 ani, iar primele activități de caritate le-ați dedicat pentru copiii de la un orfelinat din Căzănești, biblioteci. Care sunt proiectele importante la care vă gândiți să le dezvoltați în continuare?

Elena Dragalin: Pe parcursul acestor cinci ani și jumătate, Moldova AID a fost implicată în multe proiecte sociale și educaționale. Printre ele se numără Centrul Virtual de Instruire (CVI), în cadrul căruia specialiștii din Diasporă oferă online lecții gratuite pentru studenții și elevii din țară. Centrul activează deja al patrulea an și în această toamnă vor fi oferite două cursuri: unul in chimie și altul despre scrisul profesional, ambele fiind predate de Artur Șargun, student PhD la Universitatea Carnegie Mellon din SUA.

Majoritatea lecțiilor publice și a cursurilor care se desfășoara în cadrul CVI au loc la Biblioteca Municipală B.P. Hașdeu, cu care ne leagă o strânsă colaborare.  În 2013, Moldova AID, cu ajutorul diasporei din SUA și Canada, a contribuit la deschiderea Sălii de Lectură în Limba Engleza cu o donație de peste 3500 de cărți.

Un alt proiect cu care ma mândresc mult este Campania Accesibil pentru Toți, inițiată împreună cu o altă organizație a Diasporei din SUA, Backpacks for Hope, la care s-a alăturat și MAD Aid din Marea Britanie. Împreuna cu Argentina Parasca și Victoria Dunford, ne propunem să contribuim la îmbunătațirea calității vieții persoanelor cu dizabilități în Republica Moldova.

Moldova AID a fost și printre fondatorii primului Centru de Resurse pentru Copiii cu Autism din Republica Moldova. Împreună cu Natalia Cucoș din Austria, Corina Solomon din Canada, și centrul SOS Autism din Moldova, ne-am propus să contribuim din nou, de data aceasta, la extinderea centrului, incluzând programe noi, pe măsura cerințelor legate de avansarea în vârstă a beneficiarilor.

Donatie de carte la Biblioteca Municipală B.P. Hașdeu
Donatie de carte la Biblioteca Municipală B.P. Hașdeu

Nu pot să nu menționez Convenția Moldo-Americană, care anual întrunește participanți din SUA si Canada și care devine o platformă tot mai activă de comunicare și de conlucrare a Diasporei din America de Nord. Au mai fost și se preconizează și alte proiecte, dar acum mă gândesc că în viitor ar trebui să acordăm o mai mare atenție proiectelor legate de promovarea principiilor și valorilor democratice în rândurile tinerei generații din Moldova.

Natalia Ghilașcu: Ce pași ar trebui sã întreprindã Guvernul Republicii Moldova pentru a atrage noi proiecte investiționale în rândurile reprezentanților diasporei care au acumulat o bunã experiențã peste hotarele țãrii?

Elena Dragalin: Un singur pas: să plece în întregime și să ia și Parlamentul cu ei. Doar o schimbare totală de sistem ar oferi ceva șanse pozitive în aceasta țară.

Natalia Ghilașcu: SUA a devenit țara oportunităților pentru mulți cetățeni moldoveni care au ales această destinație pentru studii, afaceri, carieră. Cât de unită este diaspora din SUA în comparație cu alte țări și ce valoare ar avea dacă ar deveni una mai consolidată?

Elena Dragalin: Nu cunoaștem câte persoane originare din Republica Moldova locuiesc pe teritoriul SUA, legal sau ilegal. Cifrele pe care le-am auzit din diferite surse oscilează între 100 și 300 de mii, aici incluzând și Canada. Eu tind să cred că cifra este pe undeva la mijloc. Cine se îndoiește, să considere doar orașele mari, cum ar fi Chicago, NYC, Seattle, Toronto, Montreal, apoi comunitățile religioase din Sacramento, Masacussetts, Orlando, Carolina de Nord, Seattle.

Să considere studenții, truckiștii, specialiștii IT, de care s-a lipsit Republica Moldova. Să considere copiii, care s-au născut aici din părinți cu cetățenia Republicii Moldova. La fel, să mai considere și remitențele primite din aceste două țări. Nu se face un studiu în aceasta privință, nu atât din cauza că este dificil, ci pentru că nu se dorește acest lucru. L-am face noi, cei din diasporă, cu mare plăcere, dacă organizațiile internaționale, care ar putea finanța astfel de proiecte, ar lucra direct cu noi, dar asta mai rămâne încâ să obținem.

Diaspora noastră este una foarte tânără. Familia mea a plecat din țară în 1993 și pe atunci nici pomină nu era de compatrioți, pe care să-i întâlnești în stradă, deși am locuit și la Milano, și în Wuerzburg, Germania, iar apoi în SUA. Deci, am putea vorbi despre o perioadă de vreo 15 ani de existență a unei diaspore mai numeroase. Această perioadă nu este suficientă pentru a ne organiza și a realiza la nivel comunitar, că doar împreună reprezentăm o forță de care s-ar dori să se tină cont. Și aici am în vedere nu doar influiența pe care am putea să o exercităm în țara noastră de origine, dar și în țările de reședință.

Până acum, încercările timide de a organiza lumea din diasporă la un pahar de vorbă, la un picnic sau la o sărbătoare sunt foarte modeste. Atunci când reușești să organizezi un eveniment la care să participe peste 100 de oameni, se consideră o mare realizare. Cu timpul, lucrurile se vor schimba. Se vor organiza evenimente culturale, care vor deveni tradiții și care vor aduna mai multă lume; sper că în timp va deveni mai populară și Convenția Moldo-Americană; se vor coagula grupuri și în localitățile unde încă lipsesc, vor apărea mai multe persoane, care vor lua inițiativa.

dragalin3
Biblioteca Municipală B.P. Hașdeu

Cred că ar trebui să ne preocupe mai puțin faptul despre cât de unită sau nu este diaspora, iar în schimb, să realizăm cât de dispersată este societatea Republicii Moldova, în general. Pentru că diaspora nu face altceva decât să reflecte realitățile de acasă. Politica guvernanților noștri, pe parcursul unui sfert de secol, a fost și rămâne de a ne diviza pe principii de naționalitate, de limbă, de vectori imaginari, pe care ni se sugerează să încălecăm. Aici ar trebui să ne concentrăm eforturile și să înțelegem că diferiți fiind, avem nevoie de o coeziune națională, indiferent de naționalitate, de limba vorbită, de apartenența religioasă, de sex, de vârstă, de stare socială, de faptul că locuim în țară sau în diasporă, și să ne unim eforturile pentru a scăpa de rușinea de a fi cel mai sărac și mai corupt stat din Europa.

Natalia Ghilașcu: Și ultima întrebare: Cum priviți faptul că remitențele cetățenilor moldoveni care locuiesc în afara țării alcătuiesc mai mult de 10% din Produsul Intern Brut al Moldovei?

Elena Dragalin: Fără remitențe, economia Republicii Moldova nu ar exista, pur și simplu ar fi paralizată. Remitențele sunt, de fapt, plămânii sistemului economic moldovean. Și dacă acum încă mai vin, aceste remitențe vor scădea considerabil în viitorul apropiat. Pentru că, între timp, mulți dintre cei plecați au decis să rămână permanent în țările de reședință, și-au adus și copiii acolo, părinții rămași în urmă, din păcate, ne părăsesc, și curând, doar luna august va mai aduce valută în țară. Dar și dorul acesta legendar, în timp, va ceda în fața călătoriilor, a confortului, a faptului că generația tânără se adaptează mai ușor la mediul țărilor de reședință. Un stat bazat pe remitențe nu are viitor și doar o schimbare totală de sistem ar putea să redreseze situația.

Foarte metodic, legislația Republicii Moldova a fost schimonosită în așa fel, încât poporul să nu mai aibă nicio șansă de a deține adevărata putere în stat, dar e timpul de a schimba starea de lucruri.

Acest interviu a fost realizat cu susținerea Biroului pentru Relații cu Diaspora, în cadrul Programului Diaspora Engagement Hub, al proiectului ”Consolidarea cadrului instituțional al Republicii Moldova în domeniul migrației și dezvoltării”, implemetat în parteneriat cu OIM Moldova și finanțat de Agenția Elvețiană pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC). Opiniile exprimate de autor nu sunt neapărat împărtășite de către fondator.

Comments

comments

Publicitatea ta